Timidă doar ca aparentă [NETERMINAT]

Capitolul 4.

- Urgent spune? Nici bine n-am ajuns acasa ' vino urgent la liceu ' [ imitand-o ]. O sa ajung sa dorm acolo, cred.

Imi iau un trening roz pe mine, imi prind parul intr-o directie noua, adidasii si ma indrept spre scoala. Pe strazi era o bezna totala. Poate .. doar cateva colturi luminate de felinare. Liceul arata atat de sinistru noaptea si totusi nu intelegeam ce era asa de urgent? Deschid usor poarta si ma indrept catre '' biroul directorului '' cand deodata am vazut o umbra in fata mea.

- Ok, cine esti si ce vrei ?

- Hahaha.

- Imi razi cumva in fata ? [Fuck. Logic. E bezna. Eu nu vad nimic. El/ea ma vede.] Spune cine esti ? Unde-i Sophia? Jonson ?

- Hahaha.

- Ce naiba ma ? Esti setat ? [ simt cum o mana greoaie ma trage inapoi.. fata fiindu-mi acoperita. Incerc sa tip, sa scap, dar in zadar. Nu reusesc nimic. Ce mi se intamplaa ? La naiba, Lucinda, Lucy, cine oi fi .. esti rapita pentru numele lui Dumnezeu !!! Asta se intampla cand na, vrei tu fata aia cuminte sa ajuti oamenii si logic sa-i lasi pe ei sa te ajute. Auzi tu la Jonson " eu te ajut pe tine " cu cee? Omule sunt rapita ma auzi ? RAPITAA .. ]

P.L.

Vorbeam ca proasta singura, eu cu mine si mine cu eu.. clar nici coerenta nu mai am . Gura imi e acoperita, ochii la fel.. si merg.. si tot sunt dusa undeva. Daca as avea cu 6 ani mai putin, as crede ca mi se pregateste o petrecere surpriza, dar cu siguranta nu e asta. Aud un oarecare ton de apel.. si-mi e atat de cunoscut. 

- Alo? Da? Sigur! Nu, Lucy e aici! Nu stie ce ii se intampla. Ajungem imediat la locul faptei. 

[ Ce maa? Mi-a spus pe nume, Deci clar ca ma stie.. astept.. intr-un final, ochii imi sunt eliberati si ce.. ? JONSON. ]

 - Ba omule, tu esti bolnav mintal ? Ma rapesti asa, cand ai tu chef? Puteai sa-mi spui ca na, ti-a venit tie cheful de jocuri din astea nocturne, totusi.. eu as cam vrea sa dorm. Imi permiti?

- Lucinda lasa ironiile.. E grav, e mai grav decat era atunci cand te-am cunoscut.. 

- Lasa tu prostiile !! Ce e asa de grav ? Unde sunt ?

- Esti in biroul meu .. aici vei fi mereu in siguranta.

- De cine mama naibii ma tot aperi ? 

- Dar ce nervoasa suntem noi .. 

- Tu n-ai fi ? [ asezandu-se pe canapea ] Adica totusi e 00:30 la ora asta ar trebui sa dorm nu crezi ? [ ridicandu-se si aratand spre fereastra si spre ceas ] 

- Vei intelege intr-un final ceea ce ti se intampla. Iti va explica bunica ta la un moment dat.

- E nu ca asta-i culmea. De ce o implici pe bunica ? De fapt, stii ce? Eu nu mai vreau sa fac parte din jocul asta al tau si al Sophiei .. Punct. Eu de maine vin la liceu ca si toti ceilalti. Pa si la revedere [ trantind usa dupa ea ] 

P.J. ( perspectiva lui Jonson ) 

Aghh doamne ce incapatanata e. Tot ceea ce se intampla aici e spre binele ei. Noi o ajutam. Parintii ei nu au murit dintr-un simplu accident. Cineva le-a vrut moartea. Ei nu sunt sunt oameni obisnuiti. Lucinda nu e o simpla fata de liceu. E un agent subacoperire. Doar ea mai poate scapa de acesti rau facatori .. Daca nu ma asculta va muri.. si daca ar fi numai atat.. [ amestecand zaharul in cafea cu lingurita ]

~ 07:00 ~

P.L. 

Dupa experienta de aseara, am decis sa-mi vad de viata mea normala, fara nume false si.. haine care nu sunt pe stilul meu [ uitandu-se spre umerasele cu rochitele scurte ] Bleah. Imi iau o pereche de blugi albastrii, un tricou, tenisii, parul il prind intr-un coc, imi iau ghiozdanul si plec. Am decis sa merg pe jos in aceasta dimineata sa pot sa-mi pun ordine in ganduri.. Am ajuns la liceu mai repede decat ma asteptam. Ma uit in jur, apoi incerc sa trec neobservata in clasa. Plan esuat .

 - Domnisoara Lucinda !

Jonson.. sigur Jonson, ma intorc intr-o oarecare indiferenta si .. 

- Cu ce va pot ajuta, domnule director ?

Venind spre mine, spunandu-mi la ureche :

- Dupa cursuri vii la mine in birou. E urgent

[ soapta ] - Credeam ca ne-am inteles seara trecuta, eu nu mai fac parte din planul tau si al Sophiei.

- Mai da-ne o sansa.. iti vom explica. 

- Da, clar. [ continuandu-si drumul spre clasa ]

In clasa aceiasi oameni lipsiti de energie, cu telefoanele in mana si care mai de care cu alte pozitii pentru " poza de profil " bitch please, viata ta nu exista decat pe facebook ? Whatever. Ma asez cuminte in prima banca. Chiar nu am chef de nimeni azi. As vrea sa dorm toata ziua. Da, clar asta fac dupa ore. 

~ 12:00 ~

- Toti elevii au dreptul de a pleca acasa. Orele de azi vor fi anulate. O zi frumoasa. 

~ 12:30 ~

- Bunii am ajunss !!

- Asa repede? 

- Da, s-au amanat orele. [ punandu-si geanta pe scaun ]

- Si nu ai mai vorbit cu domnul director ?

- O, te rog, buni, nu incepe si tu cu ajutorul omenirii aici, te rog, nu azi, vreau doar sa dorm. 

Urc in camera mea.. imi arunc hainele intr-un colt.. ma imbrac in pijamalele si ma trantesc in pat.. Ce e.. asta? Un avion de hartie ? Cee? Unde ma aflu ? In " Orase de hartie " ? Ma uit spre ferestra si e deschisa.. dar cine sa-mi trimita mie un 'biletel' . Il ' dezmembrez ' si citesc.. 

" Buna, frumoaso. Imi e dor tare de tine. Nu te-am mai vazut de acum 3 ani. Te imbratisez cu drag " 

__________________________________________

Hei, hei. Ce mai faceti voi ? Ei bine da, eu am revenit si sper sa reveniti si voi cu parerile. Ce spuneti ? :) Cineva curios pentru urmatorul capitol ? :>