Promisiuni fara sfarsit

Prolog

- Trezirea somnoroaso...
Aud vocea de inger a mamei mele in gand, apoi ma trezesc din visul frumos si inchid alarma ce inlocuieste vocea mamei cu un bipait scartitor, imi inchid ochii inapoi jucandu-ma un joc periculos cu trezitul, dar nu dureaza mult deoarece ma ridic fortat in fund. Oftez obosita ca stiu ce ma asteapta ziua de azi si imi fac curaj sa o duc la final, ma duc spre baie si inchid usa in urma chiar daca sunt singura in casa. Imi ridic privirea la oglinda cu luminite din fata mea si pistrui mosteniti de la tatal meu se observa mult anotimpul asta rece, asa ca o sa ii astup cu fond de ten. Ma dezbrac de pijamaua transpirata si o arunc in cos, pornesc apa calda sa umplu cada si astept sa se umple cat de cat, intre timp ma spal pe fata si pe dinti sa fiu gata mai repede.
Bag degetele usor in apa ce scoate aburi si cand simt caldura puternica de dimineata ma topesc, ma asez usor in cada si ma relaxez pentru cateva minute, apoi incep usor sa ma spal, atingandu-mi usor fiecare parte din corp. Dupa ce termin decid sa mai ma relaxez cateva minute, dar aud telefonul sunand de pe noptiera, ies rapid din apa calda curgand de pe mine si un fior rece imi trece prin corp, intindandu-ma dupa un prosop si invartindu-l pe corpul meu, apoi iesind din baie, lasand in urma mea picaturi de apa ce se scurg din parul meu ud.
Iau mobilul mic cu ecranul spart de pe noptiera si raspunde fetei ce apare pe ecran.

- Hei, E. Ii spun dupa ce ma asez pe pat udandu-l tot de apa

- Hei, ce faci? Esti gata? Ii simt entuziasmul din glas

- Nu prea, tu? O intreb chiar daca stiu deja raspunsul

- Foarte, atunci te las sa fi gata, ne vedem acolo

- Okay. Ii spun si inchid telefonul. Il asez pe noptiera si ma ridic sa nu ud si mai tare cearsafurile, care erau curate pana sa ma asez pe ele. Sper sa se usuce pana ma intorc acasa, ca acum nu am timp sa le schimb
Ma intorc inapoi in camera mica ce e plina de aburi de la apa fierbinte din cada, ii dau drumul si las prospul de pe mine sa alunece jos. Asta e singurul lucru pentru care sunt recunascatoare ca traiesc singura intr-o casa, pot umbla prin casa cum doresc. Caut un feon prin dulapurile albe si il gasesc aruncat in spate, il trag si il prin inainte sa mi-l dau de cap, il bag in priza si incep sa imi usuc parul rosu. Dupa inca cateva minute de uscat parul lung il indrept rapid si apoi ma machiez sa arat macar cat de cat vie.
Fug spre dormitor cautand niste lenjerie intima si gasesc una dantelata asortata, o iau pe mine apoi imi caut niste haine decente, cum ar fi o bluza si o pereche de blugi. Iau niste conversi in picioare si o geaca apoi ma duc pe holul ce duce spre usa, un hol care este plin de poze cu familia mea, ma opresc la o poza frumosa cu mama mea si tatal meu luandu-ma strans in bratele lor calde, tin si acum mine ziua cand am facut poza, facuta doar cu cateva luni inainte de teribilul accident in care ai mei m-au parasit. Stiu ca vina nu este a lor, dar sunt suparata ca nu au luptat mai mult pentru a supravietui, cand cealalta persoana implicata in accident a putut si acum e fericita cu familia lui. Imi revin din amintirile urate si plec inncontinuare spre usa alba, ies si o incui in urma mea, apoi plec grabita sa nu mai pierd timp spre masina mea mica ce sta parcata perfect in fata casei mele, la fel de mica, dar draguta. Intru in ea si o pornesc rapid si la fel de rapid plec de pe strada.

Ajung la prima zi din primul semestru al clasei a XIIa, nu sunt foarte entuziasmata de el, deoarece la sfarsitul ei am un examen foarte important si trebuie sa ma focusez bine pe el, sperand ca prietena mea ma va lasa in pace in mare parte din acest an, cu iesirile si chefuriile ei, dar cum am reusit sa scap de ele in astia 3 ani, reusesc si ultimul. Parchez masina in parcarea din spatele liceului, in ultimul loc unde nimeni nu parcheaza si de asta il chem locul meu. Cobor din ea luandu-mi lucruiile de pe scaunul din dreapta mea si inchid portiera, apoi trag aer in piept cand ma intorc cu fata spre scoala.

Ajung in fata usiilor mari deschise sa poata intra toti adolescenti acestei scolii, fac si eu pasi usori spre intrare urcand niste scari dragute din fata ei, trecand printre toti elevi veseli de aceasta zi. Uneori am impresia ca doar mie nu imi place scoala, vazand cu cat zambet intra ei in cladire pe langa buzele mele stranse intr-o line din cauza anxietati si nervilor, pe care doar scoala asta mi-le poate provoca. Intrand ma indrept direct spre dulapul meu, la care prietena mea Estera sta sprijinita  asteaptandu-ma cu bratele deschise si un zambet alb pana la urechi. Ma observa si fuge spre mine, ca si cum nu mai m-a vazut de foarte mult timp. 

Ma strange puternic in brate si o prind si eu, dar mult mai usor

- Ce dor mi-a fost de tineee. imi spune prelungind cuvantul "tine"

- Si mie, dar ne-am vazut saptamana trecuta

- Taci si tine-ma in brate. Incep sa rad la ce spune si o strang incontinuare in brate

II dau drumul si o indepartez cu un zambet de langa mine

- Ce faci? Deja te duci direct la dulap? Se uita curioasa la mine, deschizand dulapul 

- Adica? Da, am nevoie de manualele din inauntru si niste hartii de care are nevoie profesorul de literatura. II spun luand ce am nevoie

- Stii ca azi nu se fac ore, nu? Imi spune lasandu-se pe dulapul de langa mine

- Stiu, doar ca trebuie sa le predau. 

Isi da ochii peste cap si scoate telefonul din geanta ei micuta roz, incepe sa butoneze langa mine si ma enerveaza sunetul scos de telefonul ei, pana ii aud micul zgomot de fericita pe gura. O lovesc usor peste brat si ii capat atentia asupra mea

- Cu cine tastezi acolo? O intreb curioasa, chiar daca ea mereu tasteaza cu cineva pe mobilul ei performant, dar nu tasteaza mereu cu zambetul pe buze

- Cu Nick, e asa dragut K. Il iubesc foarte mult. O privesc spunadu-mi asta si ii vad in ochii dragostea pe care i-o poarta

- Te cred, ce mai face? 

-Pe la cafenea, ma asteapta sa beau o cafea cu el. Imi spune cu zambetul pe buze

- Aa e bine. 

Imi iau ochii de la ea si imi asez mai bine hartiile si manualele in brate, apoi inchid dulapul si ma introc inapoi cu fata la E.

- Ne vedem in clasa atunci, ca trebuie sa plec. 

- Okay, te pup. Ma strange repede in brate si pleaca rapida din fata mea.

Si plec si eu spre clasa domnului Adams, profesorul de literatura. Bat in usa de lemn usor inainte sa intru in sala si ii aud glasu cu "intra" din spatele usi. Deschid usa si salut cu politete si cu un zambet pe buze

- Buna ziua domn profesor, v-am adus hartiile si manualele de anul trecut. Ma duc spre biroul lui unde sta asezat priviandu-ma prin ochelarii lui.

- Buna Sinclair, manualele le pot primi, dar hartiile nu cred ca mai am ce face cu ele, dar multumesc. Imi spune aratand cu degetul pe birou unde pot aseza manualele.

- Bine, cum doriti, atunci le voi pastra eu. Ne vedem la ore, la revedere. 

- La revedere, domnisoara. Dau usor din cap si ma introc spre iesire, deschid usa si o inchid in urma mea.

Acum eu ce fac cu ele? Imi spun in gand cand ma uit la gramada de foi din bratele mele, asa ca decat sa le arunc le pun din nou in dulap, pentru ca poate ma mai pot folosi de ele. Ma intorc spre dulapurile lipite de perete si il caut pe al meu, adica ultimul din capat. Pornesc usor spre el, bucurandu-ma de linistea de pe hol, deoarece toti sunt afara sau prin sale, sau plecati deja. Cand aproape ajung la el, cad si tot se imprastie injurul meu.