1

33 1 0
                                    

Ma trezesc în fiecare dimineață aici, în aceasi camera rece și goala, merg în aceasi baie și mananc în aceasi bucătărie. Toate la fel de reci.
Da, buna, sunt maria și am 17 ani, unele persoane îmi spun May, sunt clasa a10a și cam atât pot spune despre mine. Merg la scoala pe același drum și îl vad mereu, acei ochii căprui plini de veselie și speranta, același par brunet care arata la fel de bine ca ultima oara când am vorbit, îl vad și stiu ca și el ma vede dar nu are curaj sa mi vorbească. Obișnuiam sa fim prieteni, era singurul care ma rupea de lumea mea trista și mi o arata pe a lui, plina de vise și speranta, a făcut asta o perioada de timp pana acum o luna. Aveam sentimente pentru el, am început sa le prind acum 2 ani când ai mei au plecat din tara și nu au mai dat niciun semn. A fost singurul care a rămas lângă mine. Acum o luna am început sa ma distantez de el brusc, stiu ca a fost dureros și încă este dar nu puteam sa îl trag după mine în lumea mea în noante de gri
Inca îmi scrie, nu am puterea sa ii răspund, îl rănesc și pe el și asta ma omoara dar nu am ce sa fac. Voiam sa ii spun tot ce simt dar nu am putut când am aflat ca e îndrăgostit și nu am mai vorbit cu el pana astăzi cand...

"-inteleg, a fost o greseala, nu I nicio problema" spun și dau sa plec

 
"-stai" spune și ma apuca de mana "nu a fost nicio greseala"


Ma uit la el confuza
"-cum adică nu a fost nicio greseala?"


"-uite May, te plac, te plac de mult timp și nu inteleg de ce te ai purtat asa in ultima perioada, am crezut ca am făcut eu ceva gresit"


"-Kim... nu e vina ta, ok? Nu ai facut nimic greșit" spun și plec dar ma întorc "vorbim despre asta după ora" îl iau în brate scurt

Am ajuns in clasa dar profa intarzia deci am putut intra fara probleme. Aveam fizica si urma sa dam test, se aseaza langa mine fix cand intra profa in clasa

"-Ce faci aici?" intreb surprinsa

"-Adica ce fac? te ajut sa treci clasa." spune stiind ca daca mai iau un 3 pic la fizica

"-Nu am nevoie de ajutor. Multumesc oricum." spun si ma uit in foaia mea

"-May nu inteleg ce ai cu mine, de ce  ma tot respingi?"

"-Nu stiu, poate stie fata de care esti indragostit."

Avea dreptate, nu stiam nimic asa ca am acceptat ajutorul lui fara sa mai obiectez. Cu greu a trecut si ziua asta si ma grabeam sa plec acasa neobservata dar esuez, era in spatele meu strigandu ma.

"-Hai te rog sa vorbim" spune si se opreste in fata mea

Oftez si privirea imi cade pe buzele lui rosii si pline

"-Hai sa mergem la mine, stau mai aproape si afara e prea frig" imi scot castile sa ascult muzica pe drumul care urma sa fie lung.

"-Pot sa...?" spune si arata spre o casca pe care i-o inmanez.

Intr-un final ajungem acasa

"-Bun, despre ce voiai sa vorbim?"

"-May, ce e cu tine? Vorbeste cu mine in numele lui dumnezeu.

"-Nu stiu Kim, dar sigur stie fata de care esti indragostit" spun rece

"-Asta si fac dar vad ca nu vrei sa raspunzi si doar ma eviti.

"-Kim... nu vreau asta, nu vreau sa ma iubesti."

"-Cum adica nu vrei sa te iubesc? de ce nu vrei asta?"

"-Tu ai un viitor Kim, nu vreau sa te trag in jos, vreau sa iti urmezi visul si sa faci ceva in viata asta. Eu nu voi face nimic, nu am planuri dupa liceu, probabil o sa astept moartea sa vina sa ma viziteze." spun si ma uit in ochii lui

"-May, nu ai idee cum m am simtit in zilele astea cand nu am vorbit, nu am cum sa nu te iubesc"

"-Scuze, nu pot vorbii acum. Ar fi cel mai bine sa pleci acum.

Acesta pleaca iar eu merg in camera mea si incep sa plang. Ma doare sa il ranesc dar e cel mai bine pentru el. Plang, atat pot face in ultima perioada, e ora 2 si am ochii rosii, ma doare capul dar nu pot face nimic. Ma ridic si merg in baie, iau lama, acea lama care ma rupe de orice problema. O trec usor pe mana privind cum lichidul rosu incepe sa lase urme pe chiuveta alba. Apas mai tare si tot mai mult sange curge, mai trag de cateva ori lama rece si dupa o spal si o pun la locul ei secret din sertar. Ma uit la mana mea trista la ce am ajuns sa fac. Aud soneria cum suna si  decid sa merg sa vad cine e. Era el, mereu trebuie sa fie el.


just usUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum