Poate daca i-as fi spus..

Partea 1

As fi ipocrit sa spun ca internetul nu e folositor. Pe lângă informatiile accesibile tuturor ai posibilitate sa cunosti oameni. Intr-adevăr nu se compara cu o experienta reala, dar e mai usor de stăpânit. Prin intermediul internetului eu am gasit-o, probabil, pe prima fata la care pot spune ca am tinut. Bine, o iubeam la nebunie. Ce vorbesc?! In timp ce scriu asta mi se topeste inima ca nu ii pot spune ce simt.. Nu ar avea rost sa o descriu, in primul rând fiindca nu pot, iar in al doilea sunt foarte posesiv. Daca as fi putut, as fi pastrat-o pentru mine intr-un buncar in mijlocul desertului păzit de o armata de mercenari. De acum pot spune ca mi-am aratat latura psihopatică.. Ar fi de prisos sa zic ca eram un pusti fraier care nu stia cum sa se faca plăcut cu un caracter ciudat si impulsionat sa se afirme. Revenind la subiect, când am început sa vorbesc cu Bianca, era decembrie..cu o zi sau doua de ziua ei de nastere. Nu asta e important. Noi ne stiam din vedere de mai mult timp, dintr-o tabara. Atunci eram si mai prost decât in momentul in care am început sa vorbim deci nu aveam nicio sansa sa leg doua cuvinte cu ea prin preajma. Începând sa vorbesc cu ea, mi s-a trezit instant un sentiment de simpatie. E genul de persoana draguta pe care o vrei in preajma sa te faca sa uiti de problemele tale. Ei bine, eu am profitat la început de calitatea asta a ei mai mult decât profitau cei de la C.A.P. de pe urma serviciului lor. Si atunci cred ca am suparat-o pentru prima data..

- Bianca, noi doi apartinem unor lumi complet diferite. Tu esti super, ai prieteni, esti frumoasa, desteapta..ai o viata perfecta. Eu sunt cel mai probabil un tip atât de comun încât te plictisesc doar prin simpla mea prezenta. Nu stiu..poate e mai bine sa ne indepartam.

-O spui de parca suntem împreună! Uite, eu nu sunt asa perfecta cum ma vezi si tu nu esti asa naspa cum crezi. Am obosit sa iti tot repet asta. Fie intelegi, fie chiar nu mai vorbim.

-Wow..nu ma asteptam la asta..ii spun eu.

-Scuza-ma. Am avut o zi grea, iar asta mi-a pus capac, îmi zice ea cu vocea trista. Nu pune la suflet cand spun chestii de genul.Părea obosita si acum îmi dadeam si eu seama ca provoc doar neplăceri si tristete.

-Nu..ai dreptate. Gresesc fără intentie si te fac sa suferi pentru un nesimtit ca mine. Nu se merita. Dau sa plec, dar ea îmi prinde mana.

-Hai sa mai vorbim!spune ea, pisicindu-se.

-Oh, bine. Cum vrei tu, frumoaso!

-Nu îmi spune asa, vizibil rusinata. Mihnea, stii, mie îmi place un băiat..

Atunci gândirea si hormonii mei de mascul prost au luat-o razna. Nu trebuie sa explic cauza. Asa am fost construiti de Dumnezeu. Barbatii sa fie blegi, iar femeile sa ii joace pe degete. Pot afirma ca acum vreo 10 000 de ani in timp ce barbatii fugareau mamutul sau nu stiu ce, femeile s-au întâlnit intr-o pestera. Au hotărât sa ne convingă pe noi, barbatii, ca doar noua ne place sexul, iar ele trebuie sa fie impresionate ca sa ni-l ofere. Revenind, mintea mea devenise asemenea unui abis. Capul meu era asemenea unei nuci de cocos..