Poate daca i-as fi spus..

Capitolul 4

Trebuie sa mentionez ca toate discutiiele dintre mine si Bianca s-au desfasurat in parc. Da, cel mai banal loc pentru o întâlnire. Dar cine poate decide circumstantele in care doua persoane isi împart dragostea. Intre noi doi nu poate fi numita dragoste atât timp cat eu eram cel nebun, iar ea intr-o relatie cu altcineva. Am mentionat intr-o discutie precedenta pe cineva pe nume Alex. Ei bine, in tot acest timp Bianca era cu tipul asta. Ce puteam face? Pana la urma eu sunt eu. Persoanele apropiate vor sti ce vreau sa spun. Eu, Mihnea Negru, ating performanta de a nu fi bun la nimic si de a pierde persoanele la care tin. Adevărul este ca sunt bipolar, teoretic. Practic, sunt quatrapolar (adica am 4 poli). Primele doua, aflate in antiteza, se găsesc la majoritatea oamenilor: fericirea si tristetea. Pe lângă astea mai am si o stare de furie necontrolata. As putea numi-o isterie. In ciuda negativitatii inchipuite ale acestei stări, sunt linistit si orice activitate îmi propun îmi iese. Ultimul pol este reprezentat de un amestec de bad ass cu tipul cool. E greu de explicat, dar asta e modul meu de petrecere. Ma simt in elementul meu când sunt asa. Îmi iese cam orice si nu sunt stresat deloc. Încep sa cred ca totul tine de subconstient. E primul meu autoportret asa ca nu ma judecati.

A urmat perioada de dinanintea Pastelui. Atunci am reusit încă o performanta de a o supara pe Bianca prin temperamentul meu jalnic. Nu tin minte exact, dar cred ca era vorba de încă o tentativa de autodenigrare. In acea saptamana era Scoala Altfel asa ca aveam un program lejer. Îmi permiteam sa o privesc de la departare având grija sa nu fiu descoperit. Peste câteva zile a urmat Învierea. In noaptea aceea ar fi trebuit sa merg la biserica. O data pe an ar trebui sa dau pe la biserica si nu am facut asta. Eram prea afectat. Mi-am pus un film, Terminus Paradis. Comedia specifica Romaniei postdecembrista  m-a facut sa mă simt mai bine. A doua zi a fost Pastele. Am mâncat in 3 locuri gratar si am baut pe cinste. Incercam sa uit. Doar ca berea nu prea te ajuta in domeniul asta.. I-am trimis mesaj cu: "Hristos s înviat" Biancăi. Am mai vorbit de una de alta si parca se refaceau legăturile noastre. Peste vreo 2 săptămâni a fost ziua mea. Sambata, 2 mai, am asteptat toata ziua sa îmi scrie. Voiam o urare frumoasa,ceva sa mă faca sa zâmbesc in perioada stresanta a tezelor si a examenului. Am primit de la multe persoane urări, dar nu si de la printesa mea. Nimic. Am asteptat si a doua zi. Tot nimic. Atunci i-am dat eu mesaj. Era intr-o stare groaznica. Se despartise de prietenul ei.

Intr-o asemenea situatie poti face următoarele: te bucuri in sinea ta ca a scăpat de fraierul ala pe care tu îl urai si probabil ti-ai facut o tinta de Darts cu fata lui (daca ma gândesc bine si o petrecere ar fi faina....ai cunosti lume), apoi o consolezi pe biata fata fiindca ea suferă, ii spui cat de mitocan e marafetul, ca tu esti mai bun etc. Intr-un final o faci sa se simtă mai bine ca mai apoi sa ii amintesti ca a uitat de ziua ta. Fuck! Chiar doare sa ti se întâmple asta. Cum sa uite de ziua ta din cauza unui tip? Ce e gresit cu umanitatea? A durat cam o saptamana ca ea sa redevina Bianca cea vesela pentru care atriile si ventriculele mele o iau razna. Apoi vreo săptămână ne-am inteles binisor. Am avut momente când am crezut ca ea simte o atasare pentru mine, dar probabil m-am inselat. Ce ar putea vedea la un băiat cu o barba de țap, dinti galbeni si o charisma de șlap pentru plaja? Iti spun eu: NIMIC! Daca o fata te foloseste ca pe un psiholog, sa stii, dragul meu cititor, ca esti băgat in frienzone mai mult ca un actor porno in Sasha Grey (crede-ma ca realizez aceasta comparatie relativ imposibila). Si iată ca ajungem la data de 16 mai când am început sa scriu primele rânduri ale aceste povestiri. In următoarele doua zile le-am mediatizat intr-un mod specific mie: le-am trimis unor persoane apropiate sa îmi dea cateva păreri. Initial, am vrut sa renunt la aceasta poveste, dat fiind faptul ca nu am acțiune, spatiu-timp, dialog..personajele nu-s bine individualizate etc. Cu toate astea toata lumea mi-a spus ca am talent. Bianca a spus si citez: "Doamne :))) esti nebun, dar ai talent". Cristina mi-a spus ca ma pricep si ca daca as scoate o carte, ar fi prima care ar cumpara-o. Apoi Alexandra mi-a spus ca ii place partea cu buncarul in care as baga-o pe fata ca sa fie a mea. Ema mi-a propus un parteneriat pentru o carte chiar (apropos Ema scrie o poveste pe wattpad. Povestea se numeste " La un pas de moarte" si e foarte frumoasa). Deni-senpai mi-a zis ca prima parte e ok, dar a doua e stricata de unele parti etc. (mersi Deni fiindca esti realista). Nico, Ana si Andra mi-au zis tot ceva asemănător. Cu siguranta cititorul a observat ca am amintit doar persoane de sex feminin. Cu siguranta, un băiat nu ar fi apreciat gestul meu atât timp cat nu are nimic porno. Ce sa faci? Mihnea nu a descoperit încă cum sa ajungă la inima fetelor in asa fel încât sa ii ofere...unele senzatii (merit sa nu mai am dreptul la exprimare pentru gluma asta).