Jocul minciunii

Capitolul 1

𝘡ain

De când părinții mei au fost uciși nu mi-a mai păsat de nimeni și nimic. Am devenit un bărbat cu sânge rece. Nu mai știu ce este iubirea sau cum este să iubești. De mulți ani am vrut să mă răzbun pe omul care mi-a blestemat viața încă de mic,iar acum știu cine este. Este Arthur Miller. A fost mâna dreaptă a tatei încă de la începutul carierei. Mereu l-am crezut ca pe al doilea tată după ce părinți mei au murit și nu l-am crezut niciodată suspect...până acum.

Nu voi avea milă de el. Răzbunarea este singurul lucru ce îmi mai poate alina sufletul. Și nu-l voi omorî. Moartea nu-l va duce la limitele nebuniei. O voi răpi pe Cassandra în această seară. Cassandra este singura cea mai rămas din familia Miller,iar Arthur o iubește nespus de mult și pentru mine va fi un mare succes.

Cobor în garaj unde oamenii mei se pregăteau cu arme. Arthur este un om periculos,dar nu la fel de periculos ca mine. El iubește și asta îl face slab în ochii mei. Va face orice s-o i-o dau pe Cassandra înapoi,dacă va mai fi.

- Plecăm acum! țip și toată lumea face întocmai.

Ne urcăm în mașini și derapăm din garaj. Drumul până la Miller mi se pare mai lung ca niciodată. Sângele îmi pompează prin vene. Strâng volanul în mâini. Degetele mi se albesc la cât de tare strâng. Abia aștept să termin cu toate prostiile și s-o omor pe Cassandra după câteva săptămâni.

Ne oprim în fața conacului,iar eu și oamenii mei ne îndreptăm spre ușa de la intrare. O deschid imediat intrând în casă. Nu mai vreau să pierd niciun minut.

Urc primul scările și dau buzna în biroul lui Arthur. Acesta zâmbește până când oamenii mei apar în spatele meu.

- Zain,fiule, ce se întâmplă? mă întreabă acesta îngrijorat.

Încep să râd isteric la cuvintele pe care le scoate pe gură.

- Nu este destul de clar Miller? mă uit scârbit la el.

Acesta se uită la mine nedumerit. Mă apropi de el și o văd pe Cassandra pe canapeaua de lângă birou. Stă ghemuită și se uită îngrozită la gorilele înarmate din spatele meu.

- Mai mințit atât de mult timp și încă o faci Miller. Mi-ai omorât părinții și pentru asta vrei regreta.

Le fac semn lui Isaac și Axel să meargă la Cassandra.

- Să nu îndrăzniți! țipă Arthur și vrea să se dea înapoi luând arma de sub birou.

Îmi scot pistolul de la spate și-l îndrept spre el. Îl privesc cu scârbă. Cassandra se smucește din strânsoarea lui Isaac, dar în zadar. Mâinile ei îi sunt legate la fel și picioarele.

- Luați-o de aici! urlu și îmi întorc privirea spre Miller.

- Nu face asta Zain...te rog! ochi săi albaștrii devin mai sticloși din cauza lacrimilor ce vor să-și dea frâu liber pe obrajii palizi.

- Asta meriți. Ești un om de nimic și voi distruge tot ce îți este mai drag și voi începe chiar cu Cassandra. Voi fi la fel de crud cum ai fost tu cu părinți mei.

Arthur se prăbușește în genunchi. Mă roagă din priviri să-l iert și știu că vrea să nu o rănesc pe Cassandra,asta îl va distruge,iar asta va primi. Va primi numai suferință. Zâmbesc și mă întorc cu spatele la el.

- Am terminat aici! mă îndrept spre ieșirea din conac.

Ies afară din casa asta mizerabilă și mă urc în mașină. Mă uit prin oglinda retrovizoare și o văd pe Cassandra întinsă pe bancheta din spate.

- Nu vreau să-i faci rău tatei...

- Cassandra nu tatăl tău ar trebui să te intereseze în momentul de față.

Mă uit în ochi ei,dar își coboară privirea uitându-se la orice altceva, dar nu la mine. Îi este frică de mine,iar asta e tot ce trebuie. Îmi voi hrăni suferința prin durerea altora.
Accelerez și plec de la conac.

O voi duce pe Cassandra într-un loc îndepărtat de oraș. Oricum Arthur nu o poate găsi și dacă ar încerca îi voi și mai mult rău Cassandrei.

Din cele patru mașini au mai rămas doar două. A mea și cea a lui Issac și Axel. Ei sunt printre puțini în care pot avea puțină încredere.

Când ieșim din oraș o aud pe Cassandra plângând. Încearcă să-și șteargă lacrimile cu mâinile, dar îi este greu. Mă concentrez în continuare pe drum și observ ca ne apropiem de pădurea în care eu și Cassandra vom sta aici ceva timp până o voi omorî.