Jocul minciunii

Capitolul 2

𝘊𝘢𝘴𝘴𝘢𝘯𝘥𝘳𝘢

Lacrimile mele curg pe pielea mea palidă,dar nu le mai șterg. Îmi voi face și mai multe răni în jurul încheieturilor.

Privesc pe geamul mașini și văd numai copacii. O să fiu în pustietate cu Zain,iar gândul ăsta mă sperie nespus de mult. Corpul începe să-mi tremure când mașina se oprește. Zain se dă jos și trântește portiera. Nu durează mult până când văd unul dintre bărbați. Deschide ușa și mă ia pe sus.

- Dă-mi drumul! țip și mă zbat în brațele sale,dar fără speranță.

Aceasta intră în căsuța din pădure.  Urcă câteva scări și ajungem la etaj. Se oprește deschizând ușa unei camere și mă azvârle ca pe o cârpă. Închide ușa și o încuie. Îi simt pași grei pe podeaua din lemn a căsuței.

Încerc să-mi dau jos frânghiile,dar sunt strânse prea tare. Analizez camera cu privirea pentru a găsi ceva ascuțit,dar nu văd nimic. Încerc să-mi limpezesc gândurile,dar nu pot, sunt ca o avalanșă. Cum poate tata să-i omoare părinții lui Zain? Tata l-a tratat pe Zain ca pe un fiu și l-a ajutat oricând a avut nevoie. Nu poate să-i fi omorât tata. Este imposibil.

Mă trezesc din gândurile mele când se aude un zgomot de jos. Ceva se întâmplă. Până acum a fost o liniște apăsătoare. Lacrimile îmi inundă obrajii,iar corpul meu tremură din cauza spaimei ce s-a instalat în mine. Stau ghemuită lângă geam și observ că deja s-a întunecat. Mi-e frică de ce se poate întâmpla. Vreau să scap de aici și să fiu lângă tata. Nu vreau să sufere cum sufăr eu acum.

Se aude cheia în ușă,iar atunci intră nimeni altul decât Zain. Mă lipsesc și mai mult de peretele din spatele meu când vine spre mine. Se apleacă și mă mângâie pe față zambindu-mi.

- Cred că ți-e frig. spune și începe să-mi dezlege mâinile și picioarele. Ar trebui să faci o baie și să te schimbi. Ți-am adus câteva haine. face semn spre dulap și se ridică.

- Nu vreau milă ta Zain!

- Vreau să fi gata în jumătate de oră. Te voi aștepta jos Cassandra. iese din cameră.

Îmi vine să urlu la el. Nu-mi vine să cred așa ceva. Este nebun. Comportamentul lui este atât de schimbător,dar știu că bunătatea asta nu va ține foarte mult timp.

Mă ridic cu greu după podeaua rece. Picioarele mele sunt ca de gelatină și abia mă pot mișca până la dulap. Îl deschid și văd o grămadă de haine. Astea nu sunt doar câteva, sunt mult mai multe decât am și în dulapul meu de acasă... Mă aplec și văd că lenjeria intimă este și ea pe mărimea mea. Totul este pe mărimea mea,iar asta mă îngrozește. Mă holbez cateva minute la hainele din dulap,dar nu mai stau pe mult gânduri și mă îndrept spre baie.

Deja nu mă mai surprinde când văd aproape același produse de îngrijire ca și ale mele în această baie. Îmi fac un duș bine meritat și iau prosopul alb înfășurându-l în jurul corpului meu. Ies din baie și mă îndrept spre dulap luându-mi câteva haine groase. Mă îmbrac și deja mă simt mult mai bine.

Deschid ușa și aud vocea lui Zain. Încerc să mă apropi pentru a asculta, dar lemnul a scârțâit sub picioarele mele, ceea ce l-a adus la tăcere. Cobor repede pentru a nu-și da seama ce făceam. Îl zăresc pe Zain stând pe canapea cu telefonul la ureche. Închide și se ridică trecând pe lângă mine.

- Tot ce am este supă,mâine voi face mai multe cumpărături.

Dau din cap și mă așez pe scaunul de la masă. Mă uit la Zain cum îmi pregătește mâncarea. Arată atât de bine,dar asta mă îngrozește și mai tare. Niciodată nu l-am crezut vreodată pe Zain să facă așa ceva. Iar mereu am avut o atracție față de el,dar astăzi a dispărut. Încă nu am putut procesa tot ce s-a întâmplat.

Se întoarce și îmi pune bolul cu supă în fața mea. Se așează și el la celalalt capăt al mesei și se uită la mine. Încerc să mănânc,dar îi simt privirea. Mă analizează...

- Mănâncă Cassandra, se va răci!

Închid în sec. Iau lingura în mână și încep să mănânc din supă. Spre surprinderea mea este chiar bună. Mă întreb dacă el a gătit-o sau unul dintre bărbații ce-au venit cu noi.

Telefonul lui Zain îi sună și pleacă din bucătărie. Termin de mâncat și îmi spăl bolul și lingurița. Mă șterg pe mâini îndreptându-mă spre ușă. Dar dau cu capul de ceva tare și observ că Zain stă în pragul ușii.

- Îmi pare rău! Nu te-am văzut...  mă uit în ochii lui negri.

- Du-te în cameră Cassandra! Nu încerca să faci ceva sau tatăl tău va suferi. acum era nervos și nu înțeleg de ce.

- Poftim? mă holbez la el.

Se îndreaptă spre sufragerie sfidându-mă și mai mult. Se așează pe canapea. Urc scările nervoasă și intru în camera asta blestemată. Voi încerca să fac un plan pentru a pleca de aici sau pentru a-l face pe Zain să se răzgândească,dar acum am nevoie numai de odihnă. Am nevoie să mă relaxez câteva ore...

Mă așez în pat și mă învelesc cu pătura groasă. Privesc pe geam cerul negru până când ploapele îmi sunt din ce în ce mai grele,iar somnul mă acaparează ducându-mă spre tărâmurile nemărginite ale visurilor.