Într-o zi, pentru că nu aveam ce face, am pornit spre calea adevărului.
Dintr-odată in fata mea au apărut Doi Sfinți. Am vorbit puțin cu ei, apoi ei mi-au oferit o poțiune numită "Iarba Uitării".
Când am observat numele acestei poțiuni mi-am amintit de trupa magică de violoniștii din orașul de unde provin, numită la fel "Iarba Uitării".
Dar, dintr-odată vasul a început să tremure și, din greșeală, îl scăpasem..
În vasul acela era ceva lichid ciudat pe care scria "sensul vieții"...
În momentul acela Sfinții începuseră să vorbească în limba lor.
Vorbeau despre Judecata de Apoi.
Atunci Sfinții mi-au spus să-mi sprijin umerii de umerii lor pentru un ritual.
Din momentul in care ne-am unit umerii ritual începuse, și din pământ s-au ridicat "Marii Piloni ai Destinului"...
To be continue..
