6

37 6 2
                                    

Aliee : ai grijă ce decizie iei e vorba despre nepotul meu * spune ea de pe partea cealaltă a uși *

E-lii : dacă zici tu * spune și se așează pe pat *

Acum era doar ia și gândurile sale...

Nici nu știa de unde să înceapă... Nu știa să ia o astfel de decizie

Mintea ei încă nu acceptase faptul că ea poartă un mic suflețel împântec

E-lii : și acum ce? * se întreabă fata privindu-și micuța burtică *

Voia să pună mână să își mângăie puiul dar îi era frică... Frică de accepta realitatea... Frica că dacă o va face se va răzgândi

Dar nu  nu putea face asta

Trebuia să se gândească și la ia...

A luat bac-ul cu greu dar la luat și avea planuri mari pe ea pentru viitorul ei iar... un copil nu era în planurile ei

Mai ales în situația asta...

Adică nici nu știa numele tatălui propiului ei copil

Dar trebuia să se gândească și la spusele surori ei...

Dacă va alege să își trăiască viața cel mai probabil va regeta faptul că nu și a ales copilul

Nu putea să accepte să își crească copilul singură

Știa că sora ei va fii împreună cu ea în creșterea copilului dar nu îi putea să îi pună stop la viața pună la urmă avea și ia viața personală și nevoile ei

În orice caz nu era nici prima nici ultima mama la vârsta ea

După 5 minute

E-lii își privea dulapul plin de haine de dă pe afară gândi dacă a luat decizia corectă

Da pună la urmă a decis ce va face cu micuțul suflet

În timp ce își dădea tricoul acela blestemat jos mii și mii de amintiri din acea noapte ia invadat mintea

Tot a aputut face a fost să plângă amintindu-și aminte fiecare cuvânt dulce spusă de el fiecare atingele fină ce îi dezmierda pielea firbinte datorită lui fiecare vibrațe a corpului ce îi era oferita datorită lui de tot ce în seamnă el iar acum culmea era că îi purta și copilul

Cum își dădu jos pantaloni fu' lovită de o amintire dulce-amăruie amintirea constă cu acel nemernic frumos ce îi  dădea ușor jos rochița fetei cu grija asigurându-și că îi ofera doar plăcere fetei

Fiind copleșită de toată șcena din mintea ai ne așeza pe podeua lucioasă din camera ei lângă pat bocind cu lacrimi amare și sărate

Uitându-se la corpul ei cu greu din cauza plânsului se gândi dacă a făcut alegerea bună și nu numai la copil ci să plece în aceea dimineață

Că poate dacă nu pleca acum era cu ea poate în loc să îi iroseacă lacrimile să își plângă de milă acum plângea de fericire îmbrațele lui

E-lii după ce sa asigurat că și a vârsat ultima lacrimă sa ridica cu greu de pe jos și sa îmbrăcat cu ce ia sărit în ochii și sa dus la ușă

E-lii : ALIEE DECHIDE UȘA * urla și bătea în ușă să fie auzită de unde se afla sora ai *

Aliee : te-ai decis? * spune luând-o spre ușă să o deschidă *

E-lii : da * spune ia  după cealaltă parte a uși de unde se auzi un clinclet semn ca a descuiato *

Aliee : și decizia ta e...? * spune și deschide larg ușă la care E-lii doar sa dat un pas mai în spate să nu se loveacă de ușă *

E-lii : vreau să fac avort...

DoAr O nOaPtE?! //k.th Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum