Capitolul 2. Chapter 2

114 4 1
                                    

   Moarte dupa moarte

Impotriva vietii



 Dupa ce usa s-a trantit cu un zgomot extrem de puternic, am alergat cat m-au tinut picioarele . Am indraznit sa cred ca e un cosmar si ca aveam sa ma trezesc de curand, dar aceasta temere mi s-a adeverit, nu era un simplu cosmar. Am ajuns acasa, usa era deschisa, mobila pocnea, am mers incetisor in fata si usa s-a trantit in spatele meu ca si la casa Zoellei. M-am pus sa ma culc, dar inainte de toate mi-am luat pastilele anti-depresive. Nu am reusit nici cum sa dorm. Am uitat de tot ce mi se intampla avand in vedere ca eram foarte obosita, am beut un pahar cu apa, si cand m-am intors era scris un biletel cu sange rosu. Pe biletelul respectiv scria: "Spitalul- bifat. Usile-bifat. Nici macar nu am inceput. Pregateste-te sa mori" Am fugit foarte foarte foarte repede in baie, m-am spalat pe ochi, ca sa fiu sigura ca nu era o iluzie, cand m-am intors am gasit cadavrul Zoellei si o poza cu fata cu ochelari negri, caciula neagra , parul saten si cu un pic nuanta de blond bagand cutitul in gatul Zoellei. Am inceput sa plang. Nici parintii nu mi mai gaseam. Mi-am pierdut iubitul, parintii, si acum si prietena mea cea mai buna. Ce mi se intamplase? Nu stiam ce sa mai fac. Asa ca mi-am luat inima in dinti, cum se spune, si am luat pistolul pe care l-am ascuns sub salteaua de la pat si am plecat in cautarea fetei. Dar, eu normal ca dupa ce m-am spalat bine pe fata inchisesem becul la baie, dar cand sa plec il vazusem aprins. Din cate am vazut in poze, fata aia era om, deci nu avea cum sa se fi transformat in 15 minute in fantoma, iar nu era posibil sa se fi sinucis deoarece scria pe biletel ca abia a inceput cu mine. Si...apropo de biletel, Cum adica " Spitalul-bifat. Usile-bifat." Adica era clar ca ea imi facea toate astea. Dar cum? Si de ce? Ce i-am facut? Oricum...am plecat in locul in care m-am trezit,la spital, cautand ceva suspect sau un indiciu care m-ar putea duce la acea fata. Am intrat in salon si am cautat in noptiere si in dulapuri, sub pat, sub salteaua de la pat, si cand am cautat in sertarele de la noptiera de alaturea patului, in primul sertar am gasit lista persoanelor care au fost sa ma viziteze, cand eu eram incostienta. Prima pe lista era Kate Wembley. Apoi nimeni...Am luat foaia si am incercat sa dau de ea. Tot ce specifica in acea fisa despre ea era ca m-a vizitat la ora 16:38. Atunci mi-am amintit ca atunci cand m-a sunat iubitul meu era ora 16:54. Deci era cam pe-aproape. Am gonit-o. Dar totusi nu aveam nici o pista. Pe culoarul spitalului am gasit un lant care avea ca simbol-medalion un canin. Era foarte mare. Parea de plastic dar cand puneai mana pe el zici ca era adevarat, ceea ce credeam ca e imposibil. Pe el scria "Spital+Usi trantite=fata traumatizata" Oare acea fata chiar isi batea joc de mine? Pe spatele lantului scria Kate. Deci aceea era pista mea. Dar nu puteam nici dormi. Cel mai groaznic sentiment, dar de 10 ori mai rau. Nu aveti habar cum m-am simtit in acea secunda de parca totul si toata lumea pe mine ma vana. Am luat lantul si fisa si m-am uitat mai atenta pe pistol. In acel moment nu mai aveam nimic altceva sa fac. Pe manerul pistolului de calibru 22 si pe cartuse scria Kate. De parca ea mi-ar fi controlat mintea si i-a spus sa se duca sa ia pistolul de pe camp si sa plece la spital dupa fisa, stiind ca voi gasi lantul. Fata aia stie ce face. Cred ca are un motiv bun sau o sa ii dau eu unul-gandeam in fiecare secunda tot asta. Atunci mi-am amintit ca peste drum de acel camp sta prietenul meu, nu iubitul , Spenser Wembley.



Death In A SecondUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum