A fost o zi atat de ...monotona,o stare de spleen,o plictiseala cumplita,dar totul a fost intrerupt de cele 3 ore de matematica.Am scris azi cat n-a scris Eminescu incercand sa gaseasca exprimarea perfecta la poezia "Luceafarul". Si,mai!Totusi,sunt 99 de strofe..deci inchipuiti-va. Dar totusi a fost ceva bun azi.Am reperat un frumos,o dar vai,ce frumos e.M-am dus la cancelarie sa vorbesc cu profesoara de muzica sa ne lase sa plecam:oboseala luase amploare,eram istoviti si in cazul in care am fi facut ora,in mod cert si fara dubiu as fi adormit incercand sa-mi tin ochii semideschisi(caci deschisi nu mai puteau sta de mult saracii).M-am dus la cancelarie si asteptand cu ardoarea launtrica si dorinta personala ca fiinta aceea sa-si miste fundul mai repede din fotoliul ei confortabil,l-am vazuuuuuuut.Oh,si era asa frumos:inalt,ochii albastri,blondut,cu buze sarutabile,un zambet ametitor si zambetul perfeeeeect.S-a uitat fix la mine si mi-a zambit atat de frumos.Credeti ca sunt entuziasmata?Nu prea,se intampla asta cam zilnic.Dar totusi,farmecul meu aparte a convins-o pe profa se ne lase sa plecam si asa mi-a facut ziua.Am ajuns acasa,m-am trantit in pat si am dormit.Paradis,rai,iubirea mea-patul.
