Ispita italianului -Pe tocuri 18+(retrasa pentru publicare)

Capitolul 1

Capitolul 1
Helen​
​

PASSION LUXURY
Collection

"O femeie poate fi sexy, timidă sau seducătoare cu pantofii săi."

Către,
JADA SHINE, New York

Avem plăcerea de a vă invita la o seară elegantă pentru celebrarea
Colecției de Primăvară, Milano 2021

Luni, 27 Aprilie, ora 8:00 P.M.

Așteptăm răspunsul dumneavoastră,
Donatello Marton
Giulio Tito
Laura Lor
Versatil Miange

​Am lăsat invitația pe birou și mi-am îndreptat privirea spre ușa care tocmai s-a deschis și din spatele căreia a apărut iubitul meu, Omer. De cum am dat cu ochii de el, m-am ridicat de pe scaun și-am zâmbit fericită – după o zi atât de încărcată, chiar aveam nevoie de cineva care să mă scoată din starea de tensiune care atârna greu pe umerii mei.
​— Bună, draga mea! m-a sărutat dulce și m-a tras în brațele lui masive. Încă nu ai terminat?
​— Abia acum am reușit să le pun cât de cât în ordine, i-am făcut semn spre hârtiile de pe biroul meu. Lansarea din această primăvară ne consumă mai mult ca niciodată.
​— Știi că dacă ai nevoie de ceva, te poți baza pe mine necondiționat!
​— Știu! am aprobat, zâmbitoare. Spune-mi, tu ce faci?!
​— Ca de obicei, a răspuns retrăgându-se din îmbrățișare și îndreptându-se spre scaunul pe care s-a așezat, dar nu înainte să-mi facă și mie semn să iau loc.
​Privirea mi-a rămas pe trăsăturile lui orientale, dar și pe acel păr negru prin care îmi plăcea să îmi strecor degetele. Parfumul lui dulce plutea prin birou, așa cum se întâmpla de fiecare dată când venea aici, de nu te mai săturai să-l miroși. Costumul bleumarin i se așeza foarte bine pe trupul înalt, însă ceea ce îți atrăgea atenția atunci când îl priveai erau ochii săi albaștri, în care te pierdeai.
​— Cinăm împreună? l-am întrebat entuziastă.
​— Din păcate în această seară am o întâlnire cu câțiva investitori din Emirate, pe care nu am cum să o ratez. Mi-ar fi făcut plăcere să stăm împreună mai mult, numai că afacerile nu ne dau voie. Poate mergi cu Elton de data aceasta și îți promit că mă voi revanșa curând.
​— Atunci mâine?
​— Nu promit nimic, draga mea! a zâmbit puțin.
​Am lăsat privirea în jos, prinzându-mi buzele între dinți, încercând să îmi ascund dezamăgirea. Omer mi-a sesizat imediat schimbarea de dispoziție. S-a ridicat de pe scaun, ocolind biroul, s-a oprit în dreptul meu și mi-a înălțat bărbia cu două degete ca să mă uit spre el.
​— Iubito, te rog să nu fii tristă Știi că dacă te văd așa mi se rupe inima!
Omer deținea un lanț hotelier celebru în lume, care era clasificat ca unul de lux, cu facilități de clasă mondială. În numai câțiva ani de când acesta a ajuns în fruntea companiei, a început să achiziționeze branduri din industria hotelieră, iar astfel și-a extins aria de acțiune pe piață. În prezent, se putea mândri cu peste o mie de locații în întreaga lume, iar veniturile generate de acestea îl urcau pe Omer, în fiecare an, încă o treaptă în industria hotelieră printre atâtea lanțuri celebre.
​— Stai liniștit! am spus mințind. Este totul în regulă!
​— Uite, săptămâna următoare propun să mergem câteva zile doar noi doi în Dubai! Ce zici?
​Suna bine o vacanță, căci aveam atâta nevoie de una, însă lansarea noii colecții îmi punea bețe în roate și nu mă lăsa să fac nicio mișcare până ce nu erau gata pantofii pentru prezentarea din Săptămâna Modei la care aveam de gând să particip.
​— Omer... știi că în perioada aceasta nici dacă aș vrea să merg nu aş avea cum să o fac. Trebuie să fiu prezentă aici personal când va ieși din fabrică prima pereche de pantofi a acestui sezon. Investițiile în această colecție sunt foarte mari și nu îmi permit să pierd ceva.
— Altădată ai fi fost entuziasmată de propunerea mea. Ce s-a întâmplat?
Mi-am lăsat privirea pe invitația de pe masă, iar el și-a întors capul spre foaia ce stătea aruncată printre celelalte hârtii. Numai că materialul din catifea și broderiile invitației ieșeau imediat în evidență și nu mult a fost până când Omer a ridicat-o cu două degete, citind rapid rândurile scrise pe aceasta.
— Ai de gând să participi? a întrebat, mirat și bănuitor în același timp.
— Încă nu m-am hotărât! am spus privind în altă parte, dar numai la el nu.
— Dacă accepți să mergi, înseamnă...
— Știu ce înseamnă, nu l-am mai lăsat să continue, dar poate este momentul.
— Eu îți recomand să mai aștepți încă un an și abia după aceea să participi la Săptămâna Modei. Nu crezi că te grăbești?
— Am așteptat suficient, am spus, ca să mă apăr. Oamenii se vor plictisi dacă nu vin cu ceva nou pe piață.
— Dar asta înseamnă că îți dezvălui adevărata identitate. Asta vrei să faci?
— Omer, am spus iritată, ridicându-mă de pe scaun. Totul a fost doar o strategie de marketing, care a prins câțiva ani.  Continuând, nu facem altceva decât să o lungim. Se va instala monotonia, ideea va deveni obositoare, chiar plictisitoare pentru public, iar noi nu vrem asta. Este suficient.
Trebuia să ajung neapărat la Săptămâna Modei, la care compania mea de pantofi era invitată de onoare, dat fiind faptul că în ultimi doi ani am tot refuzat să particip.  Nu voiam să-mi confirm identitatea pe plan internațional pentru că ştiam că, ascunzând cine era designerul brandului Jada Shine, menţineam interesul şi curiozitatea faţă de pantofi. Acest lucru l-am făcut la recomandarea lui Elton care îmi tot spunea că era una dintre cele mai bune strategii şi a avut dreptate. Acum însă era momentul să punem punct acestei strategii, pentru că riscam să plictisim publicul. Hotărâsem că dezvăluirea identității mele trebuia făcută într-un moment important şi într-un stil elegant, pentru ca toți oamenii să fie cu ochii pe noi.
Unde puteam face acest lucru?
La Săptămâna Modei de la Milano.
— Sper să faci alegerea cea mai bună cu asta! a spus ușor iritat, îndreptându-se spre ușă.
— Ce faci? l-am întrebat alarmată.
— Ți-am spus că am o întâlnire importantă în această seară. Am venit să te văd câteva momente. Ne auzim mai târziu. În regulă?
Am rămas înmărmurită când acesta a părăsit biroul într-o manieră detașată, de parcă aș fi făcut ceva greșit, iar eu priveam lung spre ușa care s-a închis în urma lui.
— Ce-a fost asta? am întrebat cu voce tare.
Când ușa s-a deschis din nou, am dat să zâmbesc, gândind că Omer s-a întors măcar să mă sărute de rămas bun, numai că nu am apucat să o fac, fiindcă în locul acestuia a apărut Elton, iar eu am oftat prelung.
— Ei... și?
— Și ce? am întrebat ușor nervoasă.
— Unde a zburat păpușa masculină?
— În Emirate, prin hoteluri! am răspuns încordată, aruncându-mă pe scaunul de la birou.
— Pasăre voiajoare? a chicotit.
— Singuratică, mai degrabă!
Când mi-a văzut starea, Elton s-a așezat în fața mea, privind mirat către mine și întrebându-mă fără cuvinte, doar din mimica feței, ce se întâmplă. Mi-am dat ochii peste cap și mi-am lăsat capul între mâini, masându-mi tâmplele. Mă simțeam mai obosită ca niciodată, iar apetitul mi-l pierdusem încă de când Omer începuse să mă chestioneze în privința alegerilor pe care urma să le fac în referire la afacerea mea.
— I-ai spus?
— Nu prea, dar a priceput! am reușit să recunosc.
— Helen, eu chiar nu te înțeleg! De ce te ferești atât de el și nu îi spui că vrei să participi la Săptămâna Modei? Că toate eforturile tale de acum sunt canalizate pentru acea seară specială la care ești invitată de onoare? Chiar nu ai de ce să te ascunzi de el. Poate o fi Omer priceput într-ale hotelurilor, însă la pantofi nu stă chiar atât de bine. Este munca ta... ce Dumnezeu?
— M-a invitat săptămâna viitoare în Dubai. Fix când trebuie să mergem în Milano.
— Știi ce? Dubaiul nu se mută de acolo, însă participarea ta de anul acesta la Săptămâna Modei este una dintre cele mai importante! Spune-mi dacă greșesc!?!
— Nu, nu greșești, am confirmat cu o durere cumplită de cap. Numai că...
— De fiecare dată când ai făcut cum te-am sfătuit eu, în ceea ce privește strategia de marketing, toate, dar absolut toate lucrurile  au dat randament și au funcționat. Ești aici fiindcă eu te-am ghidat în ceea ce ai de făcut și nu ai regretat nicio secundă, deci...
— Poți să nu te mai lauzi atât?
— Poți măcar să-mi recunoști meritele? Omer să nu îți mai strecoare în suflet sămânța îndoielii, fiindcă Elton este aici ca să o scoată și să planteze altceva în locul ei. Sămânța puterii!
Brusc s-a ridicat de pe scaun și a început să se învârtă prin birou de parcă ar fi fost Hamlet al lui Shakespeare, ce ținea un craniu între degete, numai că luase de pe expozor un pantof pe care îl diviniza, îndreptându-l spre mine. Felul cum interpreta scena spunea că lua în considerare moartea, sinuciderea și își deplângea durerea, nedreptatea vieții, dar numai ideea de a nu merge în Milano, transforma totul într-o catastrofă pentru el.
— Mai bine mor decât să ratez așa ceva! a spus dramatic, ducându-și o mână spre frunte. Privește această bijuterie! Oare nu merită ea să fie văzută de toată lumea? A fi sau a nu fi? Aceasta este întrebarea.
— Hamlet, stai jos, am spus mustăcind, amuzată de prestația lui, care era special făcută să mă scoată din starea negativă în care mă aflam. Mergem în Milano! i-am confirmat.
S-a oprit din dramatism, aruncând pantoful în spatele lui, ca mai apoi să ia poziția unui practicant de yoga, inspirând și expirând rapid.
— Iar toate rugăciunile mi-au fost ascultate de Buddha!
— Buddha? am întrebat, mirată. Parcă săptămâna trecută erai cu Allah!
— Allah să plece la el acolo și să-l ia și pe Omer cu el, fiindcă nu m-a ajutat cu nimic. În schimb, dragul meu Buddha, cu spiritele lui, a adus numai pace, iar bețele parfumate pe care ți le-am aprins în birou în această dimineață nu au făcut altceva decât să te aducă pe drumul cel bun!
— Elton... tu ai să îți revii vreodată?
​Când a deschis ochii și-a privit spre mine, mi-a zâmbit mulțumit, ca mai apoi să-mi întoarcă spatele.
​— Plec! a spus entuziasmat.
​— Unde?
​— Nu știi ce greu găsești bilete spre Milano când vine Săptămâna Modei. Merg să mă asigur că avem locurile pregătite. Te pup, draga mea!

*

​Am făcut escală din New York, pe aeroportul din Amsterdam, cu destinația Milano. Fotografia pe care am primit-o pe telefon era trimisă chiar de pe numărul lui Omer. Dormea dezbrăcat, în compania unei tinere domnițe, iar aceasta a ținut în mod intenționat să îmi trimită imaginea cu ei doi, după ce și-au petrecut noaptea împreună. Am tras aer în piept, în timp ce strângeam dispozitivul între degete, apoi l-am ridicat, punându-i imaginea în față lui Elton. Puțin mai aveam și îi scoteam ochii bărbatului, care tot încerca să privească fotografia, așa că m-a prins de încheietură.
— Poftim! Uite ce face Omer în lipsa mea! am turuit nervoasă. Iar eu mă simțeam vinovată că am refuzat să merg cu el în vacanță.
Bărbatul a început să râdă și mi-a tras telefonul dintre degete, mărind poza cu prim plan pe fundul dezgolit al iubitului meu. Pardon! Actual fost iubit.
— Fato!! a spus șocat. Tu vezi ce fese are idiotul?
Mi-am arcuit o sprânceană spre el și mi-am încrucișat brațele la piept. Lui Elton îi plăceau bărbații, iar Omer era unul dintre ei. De multe ori, când ne întâlneam toți trei, Elton profita de orice ocazie pentru a-l atinge pe Omer, privindu-l cu o poftă cât se poate de evidentă. Nu m-a deranjat niciodată lucrul acesta, doar că acum îmi venea să mă înfig în părul lui și să-l ciufulesc. Eu muream de nervi, iar el se holba la fundul fostului meu!
— Nu la fundul lui trebuia să te uiți, ci la femeia care doarme lângă el!
— Helen, dragă! Știi foarte bine că pe mine nu mă atrag uscăturile, a replicat amuzat.
— Da, Elton, știu exact ce preferinței ai, dar nu despre asta este vorba acum.
A fluturat telefonul de câteva ori și a gesticulat cu degetele prin aer.
— Deci, să revenim și să recapitulăm! Nici bine nu ai plecat din New York, că deja a sărit să se pună la nani. Cu altă femeie, menționez clar! Iar tu, draga de tine, ai plecat să muncești. Rușine, rușine să îi fie! a dramatizat teatral.
I-am smuls telefonul din mână și mi-am ascuțit privirea către el. Mi-am aruncat ochii spre ceas și mai aveam patruzeci și cinci de minute până la îmbarcarea spre Milano. Nu aveam cum să ratăm zborul ăsta, nici dacă ne-am fi dorit. Elton m-a luat de braț încercând să înșire nu știu ce prostii, la care nu eram atentă pentru că toate gândurile mele duceau către Omer.
— Lasă, fato, ai să găsești un italian bun care să-ți curețe răul din interior, a mustăcit, dar mie numai de asta nu îmi ardea.
— Elton! i-am spus numele dur. Știi foarte bine ce înseamnă Omer pentru mine!
— Ghinion și supărare, draga mea! Altceva nu îmi aduc aminte să îți fi făcut în acești doi ani pe care i-ai petrecut în compania lui. Nu neg că arată bine, dar ridică prea multe fuste.
— Și ce mă sfătuiești să fac?
— Eliberează-ți stresul acesta care te macină!
— Respectiv? am întrebat, în timp ce m-am uitat în ochii lui.
— Ceva tare, cu specific italienesc.
— La dracu', Elton! Mă înnebunești cu prostiile tale! am oftat plictisită.
— Știi ce aș face în locul tău? a spus entuziasmat.
Îmi era frică de ce aveam să aud, așa că m-am strâmbat speriată spre el.
— Uimește-mă, Elton, uimește-mă!
— Primul tip frumos care îți apare în cale îl iei de gât și ți-o tragi cu el. Doar așa poți scăpa din gheara lui Omer. Eu de fiecare dată când vreau să ies din depresie, încerc să-mi trăiesc viața cât mai frumos cu putință. Tu știi cât de scurt ne este timpul pe care-l avem? Habar nu ai. Azi ești, mâine nu! Chiar vrei să mori mâine mâhnită?
— Nu moare nimeni mâine! i-am dat peste braț.
— Poate azi?
— Nici azi!
— Dacă se prăbușește avionul?
— Offf...
Mi-am dat ochii peste cap și, fără să-i răspund, l-am tras de braț ca să mergem spre controlul de securitate. Mi-am dat jos ceasul de la mână și am aruncat telefonul în tava pe care o împingeam fără chef spre agentul de securitate, care mă scana de parcă eram vreun infractor. Atât eu, cât și Elton, am trecut prin poarta de control și m-am încruntat când sunetul strident s-a făcut auzit, anunţând că în posesia prietenului, dar și angajatului meu, existau metale nedeclarate. Elton s-a dat un pas în spate când unul dintre agenți i-a făcut controlul corporal. A ridicat mâinile și mi-a făcut cu ochiul când bărbatul îl pipăia. M-a bușit râsul când l-am văzut atât de entuziasmat și mi-am pus din nou ceasul pe încheietură, dar și poșeta pe care o luam cu mine oriunde călătoream, aruncând telefonul în ea. Nu mai voiam să văd poza aceea dezgustătoare – chiar şi atunci când mă gândeam la ea simțeam că ceva începea să se rupă în sufletul meu.
Ne-am îndreptat spre culoarul de îmbarcare, iar pe lângă noi a trecut un bărbat care mi-a atras atenția prin pantofii pe care îi purta. Am întins gâtul să mă uit după el, doar că mi-a luat-o prea repede înainte și nu am apucat să văd modelul foarte bine.
Mergeam tăcută pe lângă Elton și zâmbeam înfundat când toate femeile își întorceau privirile spre el. Voiam să le strig în gura mare că nu aveau nicio șansă, dar m-am rezumat doar la a îmi clătina capul.
Prietenul meu, acum în vârstă de douăzeci și cinci de ani, a preferat să se dedice întreaga viață bărbaților. Elton lucra cu mine de la începutul Jada Shine. A reușit să câștige cele mai bune contracte cu oameni celebri din întreaga Americă, dar și pe plan internațional excela în ofertarea și prezentarea pantofilor noștri. Mă simțeam mândră de el, deoarece, într-un timp foarte scurt, a ajuns cel mai bun specialist de marketing din State. Ca să nu mai zic, unul dintre cei mai bine plătiți din domeniul acesta. Pe lângă asta, îmi era și un bun prieten, pe umărul căruia plângeam de fiecare dată când simțeam nevoia să o fac. Îl iubeam pe Elton ca pe fratele meu. Unde eram eu, era și el, precum două suflete gemene.
La clasa întâi, unde Elton a rezervat biletele, nu era așa multă gălăgie, iar spațiul dintre scaune permitea fiecărui călător să aibă propria intimitate. Obișnuiam să merg ca oamenii normali, la economic, dar nu și când Elton făcea rezervările. Zăpăcitului de lângă mine îi plăceau luxul și rafinamentul, așa că altă soluție nu am avut, decât să mă conformez.
M-am uitat curioasă spre însoțitoarele de zbor care mișunau în jurul unui bărbat din fața noastră. Am râs ușor când le-am văzut cu câtă disperare voiau să îi intre în grații și, pentru o secundă, m-am întrebat dacă o fi vreo vedetă internațională. Am reușit să văd puțin din profilul bărbatului, dar nu îmi părea cunoscut câtuși de puțin.
M-am așezat mai bine în scaun și mi-am prins centura. Zborul din Amsterdam până în Milano dura undeva la o oră și patruzeci și cinci de minute, așa că trebuia să fac ceva care să-mi elibereze gândurile. Când am dat să închid telefonul, am primit un mesaj de la Omer.
Te rog să mă ierți! A fost o greșeală.
Nici să plâng nu mai puteam. Îmi venea să-i smulg părul din cap, dar avea noroc că nu se afla în fața mea! Mi-am pus telefonul pe modul avion și l-am aruncat în geantă, nervoasă.
După ce aeronava a decolat și a prins viteza de croazieră, m-am dus către baie. Am dat drumul la apă și am lăsat-o să curgă câteva minute bune, iar cu privirea în oglindă mă certam pentru cât de slabă eram, iertând de fiecare dată un bărbat care mă înșela cu aproape orice ocazie. Trebuia să fac ceva cu viața mea, căci nu voiam să îmi mai plâng de milă. Știam că așa era de fiecare dată și totuși nu înțelegeam de ce continuam în același mod?
Mi-am dat cu apă pe față ca să îmi revin. Poate că Elton avea dreptate. Cu siguranță trebuia să-mi găsesc pe cineva care să mă vindece de Omer.
După ce mă întorc în State, ai să zbori din viața mea pentru totdeauna, Omer! îmi spuneam în gând.
Bătaia din ușă m-a făcut să întorc capul. Cine naiba nu vedea semnul de ocupat pe ușă? Am deschis rapid și m-am încruntat la bărbatul care stătea plictisit în fața ei, cu mâinile în buzunar.
Mă privea serios, cu o intensitate pe care am simțit-o până în măduva oaselor, ceea ce era total ciudat pentru mine. Avea părul negru precum abanosul, în sincron perfect cu ochii întunecați, care parcă ascundeau cele mai mari secrete ale lumii. Niciodată nu am văzut o asemenea privire la un bărbat. Linia mandibulei îi era acoperită de o barbă foarte atent îngrijită, așa că nu m-am putut abține să nu mă uit la felul în care îi stăteau hainele pe el. Purta un pulover alb, asortat cu pantaloni negri, care îl făceau să pară ca un adevărat italian rafinat. Când am ajuns cu privirea pe pantofii lui, am uitat să mai respir. Dumnezeule, erau fenomenali! Și, cu siguranță, modelul acesta nu îl găseai oriunde. Erau exact pantofii după care m-am uitat în aeroport. Poate chiar era un superstar prin Italia. În momentul în care i-am auzit vocea, fiori fierbinți mi s-au adunat în pântec. Ce naiba se întâmplă cu mine?!
— Signorina? a spus, ca într-o adiere caldă de primăvară, vocea lui sexy, cu puternic accent italienesc.
Am simțit cum obrajii mi se înroșesc exact ca ai unei puștoaice de liceu când vorbește cu băiatul pe care-l place. Niciodată nu am avut vreo aventură cu cineva, mereu am fost adepta relațiilor de durată, dar acum simțeam un impuls pe care nu-l mai puteam stăpâni.
Mi-am mușcat buza de jos și l-am tras de gulerul puloverului, făcându-l să aterizeze peste mine în baie.