Capitolul 17

280 7 0
                                    

Chinul nu a încetat sa vina, profesori început sa dea tot mai multe teste iar eu mai am puțin și explodez. După acea noapte cu James nu prea ma băgat în seama, oare regretă? Chiar el mia spus să nu ne grăbim dar simt că ceva nu e bine. Dacă vrea sa se despartă de mine.

Clopoțelul suna indicând ca ora sa terminat, în sfârșit pot merge acasă, dar trebuie să discut cu James sper doar ca totul e în regula. Mi-am scos telefonul și l-am apelat, a răspuns repede.

- Da?

- Amm..bună James.

- Bună Olivia.

- Trebuie sa discut ceva cu tine. Crezi ca poți veni la cafeneaua de după colțul liceului?

- Voi fi acolo în zece minute.

- Ok.

***

Am întrat în cafenea, simțind mirosul frumos, iubesc acest loc chiar dacă este mic, este foarte drăguț. M-am așezat la o masa lângă fereastra mare prin care se putea vedea restul orașului.

- Bună ziua, cu ce va pot servi? A spus chelnerul scotandu-mă din gânduri.

- Un capucino.

- Comanda dumneavoastră va veni în curând. A spus plecând.

Scaunul din fata mea s-a mișcat indicând că cineva s-a pus pe el, mi-am ridicat privirea și atunci i-am văzut ochii, avea cearcăne iar ochii lui nici nu aveau culoare, cred ca nu a dormit ceva timp. Ce s-a întâmplat cu el?

- Bună. Am spus încercând să disting atmosfera.

- Bună. Vocea lui era stinsă. Ce anume vrei sa discuți cu mine?

- Ești bine?

- Asta voiai sa discutam? Pentru că dacă da îmi pierd timpul.

- Nu despre asta vreu sa vorbesc cu tine.

- Atunci te ascult.

- Regreți? Nu mai puteam rezista.

- Ce anume? Ma privea confuz.

- Ce am făcut în acea noapte.

- Uite Olivia nu e ca regret, din potriva m-am simțit minunat mai ales fiind cu tine doar ca nu mai putem continua.

Atunci mi s-a rupt firul. Cum adică nu mai putem continua, tot ce am făcut pana acum pentru el nu a însemnat nimic, nu pot sa cred așa ceva. Lacrimile au început să-mi curgă, trebuie să plec, m-am ridicat luandu-mi ghiozdanul, dar nu am apucat sa fac primul pas că încheietura mea a fost trasa înapoi.

- Ce mai vrei. Am reușit să spun prin miile de lacrimi care îmi curgeau.

- Olivia nu am vrut să fac asta, dar nu am altă cale, eu chiar te iubesc.

- Ei bine ghici ce, eu nu te mai iubesc. Am spus plecând lăsându-l cu ochii în soare.

Nu pot să cred că mia făcut asta, aveam încredere în el, i-am dăruit corpul mea iar el ce a făcut, s-a despărțit de mine.

Cu greu am reușit sa ajung acasă m-am trânti direct în pat începând să plâng mai tare.

Cu greu am reușit sa ajung acasă m-am trânti direct în pat începând să plâng mai tare

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
O Iubire Interzisă Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum