⚕︎ Bolii mintale ☣︎ [Yoonseok]

02

"Eu sunt hoseok tu?" a spus baiatul roșcat, pentru ca părul său e vedea din cauza luni.

"Y...Yoongi" a spus sclab privind înainte în gol, nu vroia ca cineva necunoscut să îi invadeze spațiul personal.

"Stii nu ar trebui să îți fie frica de mine" a ras hoseok, privind în sus către stele. Stele erau frumoase însă nu mulți le apreciază.

La fel ca yoongi, nimeni nu îl apreciază. Era o stea strălucitoare, însă lumea vedea doar defecte în el.

"Nu imi e" a răspuns yoongi analizând fata lui hossok mai bine. Arată bine dragut frumos. Însă yoongi nu ar fi recunoscut niciodată.

Hoseok a ras doar apropiindu-se de băiat însă yoongi să dat mai în stânga.

"Vezi? Iti e frica de mine însă nu recunoști" a spus, yoongi privind în jur uimit asta nu era corect.

"Nu imi e frica de tine!! Doar ca imi pari ciudat!" a spus yoongi, ducându-si picioarele pe marginea bănci iar apoi rezamandusi capul de genunchi.

"Da? Da! Scuze, bine am să îți dau mai multe informații despre mine! Ma numesc Jung hoseok, M-am mutat în Seoul de ceva timp. Am mulți prieteni și vreau sa fiu dansator, culoarea mea preferata de roșu însă imi place și albul, am 18 ani, și am venit aici să ma împrietenesc cu tine!!"

Hoseok a gafait extenuat a spus lucrurile alea rapid și nu a avut timp să respire.

Yoongi era oarecum deranjat de hoseok, însă se simțea în siguranță lângă el.

"Tu chiar dai informații despre tine necunoscutilor?" a întrebat yoongi, făcându-l pe hoseok să râdă.

"Nu! Însă tu pari o persoană de încredere yoongi de aceia" a răspuns hoseok "acum...spunemi despre tine"

"Uh, ma numesc min Yoongi, stau în Seoul de 12 ani, imi place muzica și să cânt la pian, tată a murit acum 5 ani iar acum stau cu mama"

"Atat?" a întrebat hoseok făcându-l pe Yoongi confuz, mai vroia ceva?

"Da mai e ceva?" a intrat confuz privind la hoseok, cum se Holbeaza la mâna să, și-a MĂRIT ochi tragandusi mâna după spatele său.

Avea vanatai pe mâna din cauza mama ei sale, și chiar nu vroia să se facă de ras in fata lui hoseok.

"Ce Sunt alea?" a intrat hoseok incruntat, privind cum yoongi refuză contactul vizual.

"Ce?"

"Alea de pe mâna ta!" i-a apucat mâna hoseok privind uimit vânătăile ce se duceau pe brațul său.

A tras maneca hanorac ului mai sus privind uimit vânătăile de pe brațul său.

"Cine ți-a făcut asta?" a întrebat hoseok nervos. Nu acceptă ca cineva sa ii rănească prieteni.

"Ce?...hosoek lasa ma" și-a retras mâna yoongi luându-și Ghezdanul pe umăr vrând să plece.

"Cine naiba ți-a făcut alea???" la apucat de brat, însă privirea sa, a devenit una vinovată când lacrimile sau adunat în ochi lui Yoongi.

"Nu...yoongi imi pare rau" Iar hoseok acum regreta ca la făcut pe yoongi să se sperie de el.

Yoongi nu a spus nimic doar și-a retras mâna și a început să meargă spre poartă vroia să meargă acasă acum ca mama lui a adormit.

⚕︎☣︎⚕︎

Ok și capitolul asta terminat

Ma simt împlinită🤍