Golul dinăuntru,
Nu am cum să îl umplu.
Este mult prea deteliorat
Și te întrebi oare
De ce mai stai în picioare?
Și te gândești
De ce în viață mori în loc sa trăiești?
Simți că ai nevoie de ajutor,
Dar îți îneci tristețea într-un alt decor.
Nu ai nevoie de validare
Îți trebuie doar o evadare,
Te lupți cu gândurile tale.
Spui că nu e vina ta,
Dar ei sunt dobitoci,draga mea,
Te îneacă, te ucid și după râd,
Că oricum totul e o apă și un pământ.
Știu că ai nevoie de salvare
Când monstrul te privește din depărtare
Încerc să fac tot ce pot,
Chit că sufletul tău strigă
Nu mai pot...
Atâtea suflete bune pierdute
Într-o lume plină de brute,
Și acum chiar pot să spun,
Că îmi doresc să fie ultimul drum...
