LICEUL DE BĂIEȚI [J. JK]

Capitolul 1

Park So-young
Când suntem mici cu toții ne gândim ca suntem iubiți de părinții noștri și de cei din jurul nostru. Te bucuri de toate și profiți de toate. Crezând ca va fi mereu asa. Dar niciodată nu este asa. De exemplu la mine părinții nu mau vrut, dar deja era prea târziu pentru a face avort deoarece sarcina era destul de avansată, iar mama cu tata dacă pot sai numesc asa nu au avut încotro și mau păstrat. Plus ca dacă făcea avort atunci era foarte periculos. Poate la alții e mult mai bine. Mereu ma gândesc cum este sa ai niște părinți care sa te iubească. Dar la mine e total opusul față de alții. În fiecare zi sunt bătută jignita. Trebuie sa fac eu totul prin casa și nu doar o casa mica dar foarte mare. Și dacă nu fac bine sunt pusa din nou sa fac. Uneori părinții sunt plecați cu afacerea din țară și stau singura și pot sa ma bucur de liniște pana vin ei. E atât de greu nu mai suport as vrea sa pot pleca de la ei sa stau singura fără nimeni prin preajma mea. Mam saturat acum iar stau să-mi îngrijesc rănile pe care mi leau făcut ambii ni nu doar câteva dar pe tot corpul. E atât de dureros. Nici măcar lacrimi nu mai am la cat de mult am plâns. Sincer abia aștept sa plec la liceu măcar acolo știu ca voi sta la cămin fără ca să vin acasă. Iar ma striga, mam saturat sa tot fiu bătută. Dar mam obișnuit. Asta e trebuie sa tac și sa merg înainte fără niciun comentariu.

Tata : treci jos javra ce esti
Mama: vino mai repede ca nu avem timp sa te așteptăm pe tine curvo
As vrea atâta de mult sai spun ca nu sunt asa. Ca defapt ea e cea care ma născut și odată ce ma făcut pe mine curva e și ea curva. Dar am învățat sai respect pe cei mai mari.

Tata : te-am înscris la liceu
Am vrut atâta de mult sa zâmbesc, dar nam făcut-o
Mama: dar nu orice liceu ci liceul de băieți. Neam gândit ca dacă tot ești curva de ce sa nu te dam acolo poate sa ai parte de multe nopți fierbinți.
Eu: nu-mi puteți face asta *zic plângând *
Tata: taci zdreanț-o nimeni nu ți-a spus sa vorbești plus ca îți vei schimba și numele,, Jung-su" acesta va fi să-ți fie clar
Mama: acum treci să-ți faci bagajul și să-ți pui peruca dacă nu vrei să-ți tunzi parul
ÎN acest moment chiar ii urăsc urăsc urăsc ca sunt părinții mei. Ce-am făcut sa merit asta? Cu ce-am greșit? Nu pot sa înțeleg? Am atâtea întrebări, dar nimeni nu-mi va răspunde la ele. Doamne cum o sa păstrez eu secretul asta? Nu mai pot de ce? De ce acolo? Nu înțeleg?

A doua zi fata se trezise cu o durere în tot corpul fiindcă vânătăile nu iau trecut. Și făcut rutina sa îmbrăcat repede cu haine desigur de băieți care arătau destul de bine pe ea. Desigur ca trebuia sa poarte un sutien foarte mic pentru ea care o strângea dar nu avea încotro. Asa ca după ce sa îmbrăcat a ieșit și a plecat sa mănânce jos sa mănânce.

Mama : mai repede matahală ce ești. Vei manca acolo. Asta este pentru noi *zice și o lovește fata căzând jos*scoală-te am spus ca trebuie sa pleci
Eu: au te rog încetează ma doare
Tata: aiureli, nu te doare pe tine nimic
Acum scoală-te

Fata sa sculat cu greu sia luat bagajul și a ieșit pe ușa urcând în taxiul care o aștepta. Sa urcat în el și au pornit. După 20 de minute ajunseseră la liceu. Unde a fost lăsată. Stătea în fata porții speriata neștiind ce sa facă

X : ești nou aici amice?
Fata a tresărit speriata când a fost strigata. Se uita speriata nici nu știa ce sa spuna cuvintele i sau oprit în gât
X: hei ești ok. Scuze dacă te-am speriat. Ma numesc  Jung Hoseok, dar prietenii îmi spun jhope *zice zâmbind * tu cum te numești nu te-am văzut pe aici
Eu: Jung-su
Jhope : frumos nume. Haide să-ți arat biroul directorului
Eu: m-mulțumesc
Jhope : ce timid ești *zice râzând
Dar se oprește când îmi vede privirea* sper ca nu te superi am ziso în gluma plus ca îmi place sa fac persoanele sa zâmbească. Uite am ajuns. Te aștept aici dacă vrei
Eu: stai liniștit nu ma supăr. E în regula o sa ma descurc mai ajutat destul probabil ai altceva de făcut.
Jhope : hei nui nici un deranj. Plus ca azi nu învățăm nimic. De mâine începem totul. Asa ca nui nici un deranj hai dute te aștept aici
Nu zic nimic și doar bocanesc la ușa directorului
Director:da intra
Eu : bună ziua domnule director
Director : bună ziua! Tu trebuie sa fii elevul cel nou da?
Eu: da eu sunt
Director : ma bucur ca ești aici este un liceu foarte bun și sper sa te integrezi uite aici ai cheile de la dulapul tău. Acolo ai tot cărțile și uniforma. Și aici cheia da la camera în care vei sta este 425. Poți sa pleci să-ți aranjezi lucrurile și sa te odihnești
Eu : mulțumesc o zi buna
Director : o zi buna

Jhope : gata?
Eu: da
Jhope : super, în ce camera vei sta
Eu: 425
Jhope : oh vei sta în camera cu un prieten de al meu totuși ți-aș sugera sa ai grija cu el
Eu: bine
Jhope : haide să-ți arat unde e. Și aici vei sta. Eu te las și sper sa ne vedem cât mai curând
Eu: mulțumesc jhope
Jhope : cu drag

După ce a plecat am vrut sa descui ușa, dar se pare ca deja era. Pai cred ca este asa zisul meu coleg de camera. Sincer mie foarte frică. Chiar nu puteau să-mi dea o camera unde sa stau singura. Asa ca miam făcut curaj și am bocanit la ușa
Jk: ooo pe cine avem noi aici coleg nou. Mmm o sa ma distrez. Cum te cheamă papusel sau papusica ca ești foarte mic la înălțime nici un 1,60 nu cred ca ai. Și ia zi cum te cheamă ca să știu cu cine stau în camera
Eu: J-Jung-su, și am un 1,68
Jk: oo ai prins tupeu dragă?Intra
Am întrat sper doar ca sunt doua paturi. Deja mi-e frica de el și nu-l suport nici nustiu cât o sa pot tine acest secret mai ales de el. Dece? De ce eu? Nu mai pot? Cât o sa mai îndur? Cât?
Jk: ești tare frumos păpușel