Prima și ultima zi..

stai aici

Archer

Mă trezesc și o vad pe ea cu capul pe pieptul meu, dormind. Parul îi este răvășit și mâna ei stă atârnată pe abdomenul meu. Aseară a fost prea cald așa ca a trebuit sa imi dau tricoul jos, dar am și încercat sa nu o trezesc. Ia stai puțin, eu încă nu îi știu numele, de ce nu am întrebat-o aseara, sunt un mare dobitoc.

Soarele ne bate în ochii așa că încerc sa mă pun cu spatele la fereastră pentru a-i crea un paravan, pentru a dormi mai bine. Încerc să o întorc si pe ea și până la urma reușesc fără să o trezesc. Acum sta cu spatele lipit de abdomenul meu, de ce mă înnebunește fata asta asa de mult, nici macar nu o cunosc.

Se întoarce cu fața la mine si ma cuprinde cu bratele ei asa de mici. Mâna mea sta pe talia ei iar cealaltă îi atârnă pe coapsa pe care o tine peste mine.

-Neața! Aud deodata de la fata care sta mai mult pe mine decat pe pat.

-Bună dimineața! Îi raspund cu o voce răgușită.

-Îmi cer scuze ca am intrat așa la tine în casă aseară. Știi nu prea sunt obijnuită să fiu fugărita cu un cuțit pe stradă, nu am știut cum sa reactionez. Îmi spune și își asează mâna pe pat pentru a se echilibra si a se uita în ochii mei rinicandu-se de pe pieptul meu.

-Nici eu nu sunt obijnuit ca fete random să apară la ușa mea țipând de mama focului să le las să intre, dar ce sa vezi, in viață treci prin toate. Îi spun în timp ce îi dau parul dupa ureche.

-Mersi că m-ai primit la tine acasă, promit că nu se va mai întampla. Îmi spune chicotind.

-Te rog deranjeaza-ma cu vizite de genul. Îi spun și eu râzând.

-Cât este ceasul? Mâ întreabă și îsi înclină capul într-o parte.

-Este 10:45. Îi spun făcând semn cu capul spre ceasul de langa TV.

-Este cam târziu, probabil că ai treabă, nu o sa te mai rețin, voi pleca încurând.

-Cum adică, unde vrei să pleci? Nu vei pleca nicăieri până nu știu că ești în siguranță.

-Te-am deranjat destul, nu trebuie sa faci asta pentru mine.

-Am spus că tu nu pleci din casa asta pana cand cineva se va ocupa de nenorocitul ăla. Îi spun iar ea se uită puțin ciudat la mine.

-Esti sigur că vrei asta? Mâ întreabă înclinandu-si putin capul.

-Foarte sigur. Așteaptă-mă aici, vin în câteva minute cu haine de schimb pentru tine, nu cred ca te simți comodă în haine de alergat. Îi spun plecând ușor din cameră.

-Mersi! Strigă ea din pat pentru ca eu sa aud de pe coridor.

Peste câteva minute intru în cameră și îi dau un tricou si o pereche de pantaloni de trening de la mine. Ies din cameră și o las să se schimbe, iar eu pregătesc micul dejun.

-Hai la masă! Strig din bucatarie dupa ce termin de așezat tacâmurile pe masă.

-Acum vin! O aud cum tropăie pe scari venind spre mine.

Mă întorc și o privesc, tricoul era prea mare pentru ea, defapt era un fel de rochie, iar pantalonii stateau să cadă la fiecare minut.

-Ești sigur ca nu ai alte haine mai mici? Mă întreabă ea cu un glas pițigăiat.

-îmi pare rau, asteasunt singurele mai mici pe care le detin. Îi spun în timp ce ridic din umeri și mă așez la masă.

-Ughhhh.. bine, daca zici tu, dar pantalonii ăștia vor cădea de pe mine. Îmi spune în timp ce se asează și ea pe scaun.

-Da-i jos, oricum tricoul meu îți vine aproape de genunchi.

Se ridică de pe scaun și lasă pantalonii să cadă, tricoul îi acoperă partile intime deci nu are de ce să se îngrijoreze. Se pune din nou la masă și începem să mâncăm.