Oare asta-i iubirea?

Mi-e teama,mi-e teama de mine,de ceea ce as putea incepe sa simt ,nu stiu ce sa fac ,cum sa fac sau mai bine zis daca trebuie sa fac acest lucru.Simt ceva ciudat, un sentiment nou, nu pot spune ca imi este frica dar parca totusi ceva in adancul sufletului meu tremura de fiecare data cand ma gandesc la...la EL.

Dar sa incepem cu inceputul, ma numesc Raluca,insa toti prietenii imi spun Ralu , am 16 ani si sunt o adolescenta visatoare, destul de timida,desi de ceva timp am realizat ca acest lucru a inceput sa se transforme intr-un defect si imi place foarte mult muzica,chiar daca nu sunt talentata in acest domeniu , muzica a devenit pentru mine o pasiune,o parte din mine.

...............................

Ma simteam atat de bine ,cand deodata un zgomot puternic imi inunda urechile.Deschid cu greu ochii si observ ca era doar alarma telefonului care cred ca suna de ceva vreme.Ma ridic cu greu din pat si ma uit la ceas.Mai am cateva minute pana soseste prietena mea Ina ,timp in care sper ca voi reusi sa ma pregatesc pentru o noua zi de scoala.Intru in baie si dupa un dus de cateva minute ,revin in dormitor pentru am-i gasi o tinuta potrivita.Dupa cateva minute in care am tot probat haine ,am ramas la o pereche de pantaloni negri,cu cateva taieturi la nivelul genunchilor,mulati si un tricou albastru ,care imi venea putin peste fund ,parul mi l-am prins intr-o coada,lasand cateva suvite libere.Dupa cateva minute in care m-am machiat putin , nu foarte mult caci nu-mi place sa ma machez foarte strident eram gata.

M-am uitat la ceas si era 7:26 ...perfect,in cateva minute sosea si Ina.Mi-am luat geaca si geanta si am coborat in living.Jos,am vazut-o pe mama, care era procupata cu treburile ei ,cu siguranta gatea...e una din marile ei pasiuni.Asta,in putinul timp liber pe care il mai are .O cheama Dana si este o femeie care se dedica trup si suflet carierei sale ,este avocata,meseria la care visa de cand era mica.Insa,asa cum ziceam, in putinul timp pe care il mai are incearca se stea cat mai mult cu familia ei.Tatal meu este mai mereu plecat fiind sofer ,pleaca mereu in diferite curse ,care de obicei dureaza saptamani intregi.Chiar daca sunt singurul lor copil si imi acorda toata atentia lor de multe ori mi-as fi dorit sa stea mai mult timp cu mine...dar nah,nu le poti avea pe toate.

Deodata se aude soneria.

-Draga mea,stai linistita ,deschis eu.Tu pregateste-te pentru scoala,spuse mama.

-Sunt gata,si probabil ca este Ina ,eu am plecat.Ne vedem diseara,spun eu in timp ce ma indreptam spre usa.

Si nu ma inselasem,era Ina,cea mai buna prietena a mea,persoana care indiferent de situatie mi-a fost alaturi,si desi suntem doua persoane diferite ,ne intelegem ca doua surori.

-Hei,ce faci Ralu ?

-Bine, te asteptam...haide ca intarziem la ore.

-De parca mi-ar pasa...

Si da ,la asta ma refeream cand spuneam ca suntem destul de diferite, de cand eram mica am incercat sa fiu una dintre cele mai bune eleve si am si reusit ,insa Ina e diferita,nu o intereseaza nimic atunci cand vine vorba de scoala,cred ca daca patintii ei nu ar obliga-o nici macar n-ar mai trece pe la ore.Insa cu toate astea nu o judec,nu as putea pentru ca o iubesc,este sora pe care mi-am dorit-o mereu.

-Insa mi-e imi pasa,asa ca misca-te ,ii spun eu in timp ce inchid usa in urma mea.

Cu graba asta nici n-am observat,ce-i cu tine ,mi se pare ca radiezi de fericire ? o intreb eu

-Nu o sa-ti vina sa crezi ce mi s-a intamplat...

-Uimeste-ma.

-Vineri,dupa ce am iesit de la liceu m-a sunat Leo si m-a invitat in oras.

(Leo e unul dintre cei mai populari tipi din liceul noatru,in plus Ina e de mult timp indragostita de el,si de ceva timp i-am vazut stand impreuna asa ca intr-un fel banuiam ce avea sa-mi spuna).

-Si ?spun eu cu o urma de curiozitate in glas.

-Mi-a propus sa fiu iubita lui si...am acceptat.

-Ma bucur enorm pentru tine,stiu ca il placi de mult timp.

-Dar tu , n-ai fost niciodata indragostita?

(Chiar daca suntem prietene de foarte mult timp,si ea imi spunea mereu de relatiile ei ,eu nu am deschis niciodata acest subiect.)

-Nu,ii spun eu ... poate ca nu asta e prioritatea mea acum,sau poate ca inca nu am gasit baiatul care sa ma faca sa simt asta...

-Presimt ca il vei intalni curand ,spuse ea uitandu-se la mine parca asteptand un raspuns.

Buna tuturor! Asta este prima mea poveste si as vrea sa stiu parerile voastre,sa stiu daca merita sau nu sa continui.

Scuzati-mi eventualele greseli.V-as multumumi daca mi-ati lasa o parere,conteaza enorm pentru mine.