Domnul Perfecțiune

Hochei

   8. Pur și simplu delicioasa .

       Transpirația îmi brazda fiecare părticică din corp , îmi simțeam inima bătând cu putere în piept . Doua ore ne-am antrenat pe  gheață, turneu era aproape și noi trebuie să devenim mai buni , mai puternici .

   —Nik ! Îți suna alarma . Striga una din fanele mele.  Adică Amber !

   Ma opresc pe loc și sunt pus la pământ de un coechipier .

   — Firar , la dracu! Spun și ma ridic repede și patinez rapid spre marginea gheții.  Amber dă-mi telefonul , te rog! Spun și face întocmai.

   La dracu e a treia alarma , a ieșit de la cursuri de mai bine de o ora .
  Cred ca deja a ajuns acasa , sa îmi bag ceva .
  Îmi pun mâinile în cap și îmi strâng parul frustrat . De ce sunt asa incapabil , de ce dracu am lăsat-o balta  .

   — Ce ai patit Nik ? Ma întreabă Kol.

   — A ieșit de la liceu de o ora și eu nu mam dus sa o iau Kol , sunt un cretin .

   Vad fetele cum tresare și îmi întorc privirea spre ele , Amber ma privea nervoasa . Chiar credea ca va fi iubita mea într-o zi , dar ea nu știe ca eu deja iubesc acea fata din copilărie  , care acum este o zeița.  Pentru  inima mea chinuita Snow va fi mereu pe primul loc .
   În vestiar îmi trag tricoul peste cap , și ma așez pe banca sa îmi încalț adidași.
În seara asta ma duc pe acasă,  nu mai simt nevoia sa dorm la cămin.  Chiar și mama este uimita ca am început sa fiu mai prezent pe acasă.
  În parcare motorul meu sta frumos așezat,  și își așteaptă stăpânul.  Abia aștept sa simt iar briza vântului cum imi biciuie față,  sa ma simt liber , și la final sa o găsesc pe ea .

   După trei ore rasuflu ușurat,  nu am scăpat de mama , drept pedeapsa ca nu am luat-o de la liceu , mă pus sa curați fiecare colțișor din casa . Maine aveam gradina din spate. Uneori cred ca profita de aceste pedepse , dar pentru ca sunt vinovat,  am acceptat fără dar , și poate .
  Am făcut un dus revigorant,  și am tras la nimereala o pereche de boxeri cu o pereche de pantaloni scurți de trening  și am ieșit în gradina la o gura de aer .
  Dar spre marea mea surprindere după ceva timp simt o mana mica pe umărul meu drept și îmi ridic privirea spre ea . Era atât de frumoasă ca simțeam ca nu mai am aer sa respir . Se așează lângă mine în leagăn și îmi zâmbește.  Dacă zâmbetele ar ucide acum eram un om mort .

   — Ce faci ? Ma întreabă senina .

   — Uite , Snow! Imi pare foarte rău ca nu am venit sa te iau azi de la școală.  Spun trist .

   Îmi zâmbește,  și ma privește direct în ochii .

   — Stai linistit,  mă adus un coleg ! Spune și eu o privesc în soc .

  — Ce ! Spun puțin cam tare .

  — Ma adus Daniel ! Spune fericita .

   

    Atunci simțeam o strangere apăsată în stomac , aveam o stare de greață și simțeam cum se încordează toți mușchii.  Ce dracu e asta !

     Pur și simplu delicioasa.
  Dar mai sunt și alți care poftesc la ea .