Am auzit soneria ceasului meu electric. Oh, nu imi venea sa cred, ziua cea mare sosise in sfarsit. M-am ridicat din pat mai vesela ca niciodata si m-am dus in fata calendarului ce statea lipit de peretele meu. Cu markerul de culoare rosie am facut ultimul X pe anul asta. 6 august! De cand asteptam mometul acesta, in sfarsit 18. Cu un zambet larg am deschis sifonierul. Cu ce sa ma imbrac? Era o zi importanta, era ziua mea, trebuia sa fiu perfecta, trebuia sa arat ca o regina. Am inceput sa scot diferite haine de toate culorile, de toate felurile si nu ma puteam hotara cu ce sa ma imbrac.
Pe usa crapata a camerei mele s-a strecurat micuta mea Ducesa. Ducesa era o pisica alba si pufoasa, si ea fusese un cadou. O primisem atunci cand implinisem 16 ani, de atunci mi-a fost alaturi mereu si pe langa asta este foarte alintata si foarte atasata de mine. De ce am numit-o Ducesa? Nu stiu, poate pentru ca seama foarte mult cu pisica aceea din "Pisicile Aristocrate", desen animat pe care il priveam neincetat atunci cand eram o pustoaica.
- Tu ce zici fat-o? Cu ce sa ma imbrac astazi?
Pisica s-a apropiat de mine dandu-se pe langa piciorul meu. M-am aplecat si am mangaiat-o pe cap.
- Daca mi-ai putea vorbi Ducesa ai fi perfecta.
Ducesa s-a desprins de mine si a sarit in pat pe o rochie de culoare rosie. Am dat-o la o parte si m-am uitat la rochie. Era o rochie vaporoasa nu foarte lunga cu cateva pliuri dragute si la mijloc avand o curea de aceiasi culoare, nu era decoltata, era o rochie la baza gatului.
- Poate nu trebuie sa vorbesti pana la urma.
Am luat rochia si am pus-o pe mine. Aratam perfect in ea, probabil de aceea adorma pisica aceasta. Ca totul sa fie complet am ales sa ma incalt cu o pereche de balerini de aceiasi culoare ca si rochia. Ma priveam in oglinda, aratam perfect. Mai trebuia doar sa ma ocup de make-up. Nu voiam sa arat falsa, de aceea am ales doar sa imi imi conturez ochii verzi cu putin negru. Parul l-am lasat pe spate, deci eram gata.
Am coborat scarile si i-am gasit pe parinti mei fiind foarte fericiti. Imi placea foarte mult sa-i privesc de la distanta, sa ii vad cum se joaca ca doi adolescenti si cum isi exprima sentimentele, unul fata de celalalt, deloc expirate.
Atunci cand am fost observata tata a lasat-o pe mama in pace si a venit catre mine lundu-ma in brate si invartindu-ma prin camera.
Bret Collins era un barbat inalt si care arata destul de bine pentru varsta pe care o avea. Parul blond il mostenisem de la el si de asemnea alunita de langa buza.
Atunci cand a avut loc de tata, mama s-a apropiat si ea sarutandu-ma pe frunte protector. Lisa Collins, era o femeie nu foarte inalta cu parul pana deasupra umerilor carliontat si de culoare rosie, avand origini in Swords, Irlanda.
- La multi ani scumpa mea.
- Multumesc mult mama.
- Si cum te simti la varsta de 18 ani?
- Momentan mult prea cocolosita.
Tata a inceput sa rada intelegand aluzia. Am mers in linving unde urma sa luam micul dejun. Micul dejun a fost normal cu faimoasele clatite americane ale tatei si cu o cana mare de ciocolata calda cu mult lapte. La sfarsitul acestui pranz mama s-a retras in bucatarie si a venit cu o briosa si cu o lumanare in ea. Oh, adoram briosele, erau preferatele mele, as fi putut manca un car intreg si nu m-as fi saturat niciodata.
Atunci cand m-am vazut cu briosa si lumanarea in fata stiam ca urma marea dorinta. Nu aveam multe dorinte, dar aveam una mai arzatoare ca celelalte. Traiam in Londra, eram inconjurata de staruri atat englezesti cat si de alte origini si cu toate astea in cei 18 ani ai mei nu avusesem nici macar odata norocul sa dau de una pe strada si sa am onoarea sa ii cer un autograf. Am inchis ochii si in timp ce am suflat mi-am zis in mine:" Vreau sa am onoarea sa cunosc un star, un adevarat star." Lumanarea s-a strins. Am fost sarutata din nou de mama si urata.