Prolog
Toți avem în viață o perioadă mai ciudată, când începem să idolatrizăm pe cineva, un scriitor, un matematician, o vedetă. Majoriatea înclină spre vedete, iar Gwen nu face excepție. Cu puțin timp în urmă, ea a descoperit o vedetă. Un băiat șaten, cu ochii albaștri și o voce ca de înger. În doar câteva zile, pozele acestuia i-au umplut pereții camerei, melodiile lui i-au umplut playlist-urile, ea începând să enerveze pe toată lumea din jurul ei.
Avea impresia că toată viața ei este reprezentată de el, de Conor Paul Maynard. Îl considera perfect. Tot ce făcea era perfect, fără pic de greșeală. Pentru ea, el era un înger trimis pe pământ că să lumineze lumea. Ca orice fată îndragostită, visa să-l întâlnescă, se visa iubita lui, soția lui și, de ce nu, și mama copiilor lui. Voia să îl cunoască pe el. Era visul ei.
Chiar dacă îi plăceau aceste vise, era conștientă că sunt doar, vise. Sau poate nu? Cum ar fi dacă, unele vise devin realitate? Dacă îl întâlnește? Dacă chiar va ajunge mama copiilor lui? Dar, dacă îl întâlnește, dar nu totul este așa cum îşi imaginase? Dacă, cea mai perfectă persoană din lume nu este, perfectă? Dacă este plină de defecte? Dacă are o latură pe care nu mulți o cunosc? Dacă ea ajunge să o cunoască, câteva din visele ei împlinidu-se, fără ca ea să vrea să se întâmple?
Dacă lumea ei roz, plină de perfecțiunea idolului ei, pică brusc? Dacă visele ei devin coșmaruri? Va rezista presiunii? Va rezista schimbărilor bruște care apar în viața ei? Va rezista să îl decopere pe adevăratul EL?
Îi mulţumesc genialei mele prietene Beatrice care m-a ajutat cu acest minunat prolog. Vă promit că primul capitol îl voi face singură. Sper să primesc câteva păreri.. *smile*