Versuri pentru oricine despre orice

Salvează-mă

Și a începu din nou
Să bată în mine
Repictez acest tablou
Simt încet cum vine

Cum din focul mocnit
Se aprinde flacăra albastră
Devin înca odată de neoprit
Mă înalță ca o pasare măiastră

Nu mai pot să îi rezist
Mă arde și chinuie încet
Și sufletul meu trist
Scoate un ultim urlet

Rațiunia mi se târăște
Prin sănge și noroi
Mănâncă din ea gâște
Îi apar pe piele rani noi

Cicatricile mi se deschid
Din ranile sângerânde
Iasă un monstru perfid
Nu mă mai pot ascunde

Corpul, minte, găndurile
Toate în continu torturate
Îmi curg roși lacrimile
Din ranile singur provocate

Soarele meu e negru
Pământul se învârte pe dos
Am goluri la fiecare metru
Mi-ai rupt fiecare os

Toate sper ca se vor sfărși
Când în cale îmi vei sta
Pedeapsa îmi voi ispași
Și îmi vei da mâna ta

De jos ai sa mă ridici
Să mă strângi în brațe
Să gonești monștri mici
Ce mă țin legat cu ațe

Prea slab să le rup
Te aștept pe tine
Primul nostru sărut
Va face din mine...

Din deșertul meu
Gradina cu flori
Voi fi ca un zeu
Soare va răsări

Parfumul tau, caldura ta
Simt cum mă vindecă
Nimeni nu le poate imita
Mâna ta mă ridică

Dar tu nu mai apari
Nu mai vrei sa vi
De ce acum dispari?
Ei la masă mă vor servi

În chinuri mai lasat
Mă lași singur sa țip
După tine sunt disperat
Inima imi e nisip

Sârma ghipată mă leaga
Nici sânge nu ma curge
Am rămas fără vlaga
Nu mă mai distruge !!!

Așa se termină
Moartea ar fi un cadou
S-a stins ultima lumina
Arzi nenorocit tablou !!!