capitolul 7 o fărâmă de curaj

17 2 0
                                    

Valentina pov

Mă aflam în sala de antrenament încercând să îmi îmbunătățesc tehnica aveam nevoie de asta dacă vroiam să îi ajut pe ceilalți cât mai curând însă de data asta ceva era diferit Șhiro lipsea nu se mai întâmplase asta până atunci însă încerc să nu dau mare importanță acestui lucru la urma urmei mă puteam descurca și singură însă în timp ce îmi făceam încălzirea din depărtare se aude o voce spunând

Ai nevoie de ajutor puștoaico

Da mi ar prinde bine

Spun eu crezând că era Șhiro însă când mă întorc cu fața spre persoana cu care vorbisem mai devreme mare îmi fumirarea când îl zăresc pe kith ce stătea în fața mea cu mâinile în șold zâmbind larg apoi spune

Te am surprins nu te așteptai să mă vezi aici așa i puștoaico

Eu îl privesc nedumerită preț de câteva minute în care nu fac altceva decât să mă holbez isteric spun bâlbâindu mă

N - nu Da ..... Poate

El zâmbește preț de câteva minute însă înainte să pot spune ceva în următoarea clipă fără a conștientiza la început mă împiedic de ceva fiind în cădere primul meu instinct fiind să îmi închid rapidochii spunând în gând așa se va termina mai repede însă după câteva minute puteam simți o mână ce mă prinde de umeri punându mă înapoi pe picioare apo spun încet

S a terminat

Pereți de câteva minute Se așterne o liniște de plină apoi aud o voce spunând

Convinge singură

Însă freca ce mă cuprinse în întregime mă împiedica să fac asta înghețasem complet datorită fricii ce mă cuprindea din ce în ce mai strâns nemaiputând nici măcar să mă mișc așa că spun

Nu pot mi e prea frica însă în secunda următoare simt cum o mână mă cuprinde în certișor mă simțeam în siguranță deodată a avut o voce spunând

Ai încredere în mine

Eu nu răspund însă simțeam că vocea încerca să mă facă să mă simt în siguranță așa că trag aer in piept deschizândumi ochii încet după care după câteva clipe privesc în jurul meu pentru câteva minute observându l Kith ce stătea în fața mea zâmbindu mi larg fac același lucru răspunzându l cu un zâmbet scurt după care spun

Vocea de mai devreme tu ai fost

El nu mi răspunde însă după câteva minute da aprobator din cap apoi îmi pune cu grija o mână pe umăr eu îl privesc nedumerită după care spun

De ce ai făcut asta

El nu spune nimic preț de câteva secunde apoi spune

Erai speriată trebuia să încerc să fac ceva

Eu oftez adânc după care spun

Mi aș fi dorit să nu fi fost nevoit să o faci

Imediat ce termin de rostit aceste cuvinte ceva neașteptat se întâmplă Kith mă apucă de mână trăgându mă spre el îmbrățișându mă cu putere după care spune

Tine mintea asta fiecare dintre noi avem temeri din când în când și asta e complet în regulă Ce contează cu adevărat este puterea de a găsi o fărâmă de curaj pentru a trece mai departe

Auzind la aceste cuvinte simt nevoia să l îmbrățișez strâns el face același lucru rămânând îmbrățișați preț de câteva secunde după care simt nevoia să spun

Mulțumesc mulțumesc pentru tot

El îmi zâmbește nu mănânc după care spune

N ai pentru ce

Îmi zâmbește lung după care spune

Ce ar fi să ne antrenăm acum ce zici

Sigur mi ar prinde bine

Zis și făcut începem să ne antrenăm spre seară când mă aflam deja în camera mea încercând să scriu din nou câte ceva în jurnalul de călătorie îmi aduc aminte de gestul lui Kith și de încercarea sa de a mă liniști

Ziua 2 12/02

Poate că el nu știa dar pentru mine gestul său însemna enorm nimeni nu mai făcuse asta vreodată de obicei în locul de unde vin nimănui nu îi păsase vreodată cu adevărat de părerea mea sau de sentimentele mele însă aici totul era diferit așa că din acea zi îmi voi cuvintele

Toți avem temeri dar ceea ce contează cu adevărat este să să avem puterea de a găsi o fărâmă de curaj pentru a trece mai departe

Voltron cele două lumi Varianta DemoUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum