Vândută

1

Privesc cum se preling pe geam picături de ploaie. Afară era înnorat și tuna. Avusesem o zi grea și abia așteptam să adorm, când o aud pe mătușa mea strigându-mă.

De când părinții mei m-au părăsit am rămas în grijă mătușii mele. Era o viperă cu chip de înger. Mereu când cineva mă vedea îmi tot spunea ce bine că m-a salvat mătușa.

Mătușa mințea pe toată lumea. Le spunea că am fost aruncată pe stradă de părinți și că ea m-a luat, m-a crescut și a avut mereu grijă de mine. Toate erau niște minciuni. Mă pune în fiecare zi să fac curat, să spăl vasele, m-a obligat să învăț  să-i fac de mâncare, pentru că spune că ar trebui să-i fiu recunoscătoare că am unde sta. Sincer, dacă aș putea pleca chiar în acest moment aș face-o fără să mă mai gândesc, nu mi-aș lua nimic cu mine și nu mi-aș lua nici la revedere de la ea.
O uram dar nu aveam ce face. Trebuia să stau aici, eram obligată. Altfel mă bătea sau mă arunca în privința și mă lasa acolo să zac chiar și o săptămână întreagă.

Strigatul ei se aude din nou, de data asta și mai puternic. Cobor grăbită scările și o văd pe mătușă stand pe un fotoliu și privindu-mă cu ură.

-De ce nu îmi răspunzi când te strig? se  răstește la mine, iar ochii ei negri și reci mă înfioară.
-Te rog să mă ierți! Eram la baie și nu am auzit....
-Lasă minciunile! Oricum, fă-ți bagajele, pleci în vacanță!
-Unde? întreb curioasă.
-Am zis să ți le faci! Nu mă mai scoate din minți cu întrebările tale idioate!

M-am dus în cameră și am început să-mi pun hainele în valiză. Nu știam unde mă va duce dar eram un pic speriată.

Eram în taxi și  mergeam de mai mult de o oră, așa că îmi fac curajul să întreb:
-Mătușă, unde mergem?
-Draga mea Tanya, nu vrei să taci și să aștepți. Nu mai avem mult oricum.

Trecuseră cam 30 de minute de când am vorbit cu mătușa,când mașina se oprește. Era noapte și eram...în mijlocul pădurii. Am început să mă panichez.

-Unde suntem? Ce căutăm noi aici? Ce vrei să-mi faci? De ce suntem într-o pădure noaptea? Începusem să plâng, era îngrozitor,îmi era frică, foarte frică.

Mătușa deschide ușa și iese din mașină.

-Coboară, îmi ordonă ea.

Mă dau jos încet și o privesc. Spre noi mai vin doi oameni, iar mătușa îi salută și le face semn spre mine. Mă dau un pas înapoi, vrând să fug dar unul dintre cei doi bărbați mă prinde strâns de mână. Era întuneric, așa că nu puteam să le văd chipul celor doi. Unul se apropie de mătușa mea, iar aceasta îl întreba:

- Ai adus banii?

-Despre ce bani vorbești? Vrei să mă  vinzi?o întreb șocată.

-Doar nu credeai că am să am grijă de tine toată viața! Ești o târfă, asta ești! De mult așteptam să scap se tine și mă bucur că a venit în sfârșit acest moment.

Bărbatul scoate din portbagaj o servietă, o pune pe capota mașinii și o deschide. Mă uit la fața mătușii iar aceasta rămâne șocată.

-Asta e o glumă? Unde sunt banii mei? Ce căută pistolul ăsta aici..?

-Crezi că aș putea risca?spune bărbatul râzând și ia pistolul.  Îl îndreaptă spre ea și apasă pe trăgaci. Îmi închid ochii și lacrimi încep să se prelingă în șuroaie pe fața mea.

Bărbatul care mă ținea mă împinge spre mașină dar mă împotrivesc.

-Urcăte în mașină dacă nu vrei să ți se întâmple și ție același lucru ca și mătușii tale.

Mă urc, iar mașina o ia din loc. 

Mergem de mult, foarte mult timp. Nu m-am oprit din plâns. Mă gândeam când mătușa mi-a spus " Ești o târfă, asta ești!" , astea au fost ultimele cuvinte pe care mi le-a adresat înainte să fie împușcată. Chiar dacă era cea mai rea persoană pe care o știam, nu îmi doream să moară așa, chiar dacă m-a vândut unor oameni necunoscuți și periculoși, care nu știam unde aveau să mă ducă, mi s-a părut prea crunt.

Eram obosită,  îndurerată,  nu mai aveam nicio speranță, iar în scurt timp am adormit.

Este primul meu capitol din această carte  și sper că a ieșit bine. Vă rog să scuzați orice greșeală gramaticală. 
Am să mai fac corecturi pe parcurs, oricum. 💞💞💞🥰