(Mylen pov)
Imi ridica mâinile deasupra capului si... Bate cineva la usa. DE CEEEEE??? Asta era momentul la care am visat de mai bine de 5 ani!!!! 😭😭😭. Tom se ridica lent, ma saruta pe frunte si imi șoptește :
Tom- Sa sti ca nu scapi doar cu atat.
Coboară din pat si se duce spre ușă.
Cand o deschide, il zăresc pe Bill.
(Tom pov)
Cum deschid usa, il zăresc pe Bill. CRED CA IL OMOR.
Tom- Zi ce vrei pletosule! ma răstesc la el
Bill- Ho ba nu te ambala, voiam sa va spun ca a venit mama, vrea sa vorbească cu Mylen.
Tom- Offff, bine bine, coboram imediat, acum pleacă.
Îi trântesc usa in nas, dupa care ma întorc la prinți.
Tom- Ai auzit ce a spus Bill, din păcate vom continua mai tarziu prinți, dar tot vom continua
Ea chicoteste
Mylen- Bine bine, acuma hai sa coborâm
Ajungem jos. O văd pe mama care avea niște acte în față. Doar nu...
Simone- Draga mea! *o i a în brate* Trebuie să iti spun ceva foarte important, dar nu cred ca o sa iti placa!
Mylen- C-ce s a intamplat? vocea îi tremura.
Simone- Mama ta... și a găsit o slujba mai bine plătită in New York, dar a spus că nu vrea sa te i a cu ea. Vrea să iti continui viata aici, in Germania.
(Mylen pov)
Raman socata in urma spuselor lui Simone. Adica... mama m a parasit?!
Mylen- Nu inteleg. Mama m a abandonat?! o spun cu lacrimi in ochi.
Simone- NU! Doamne ferește! Doar că știe cat de bine te intelegi cu Bill, si ca ai prieteni aici. Asa ca vrea sa ramai la mine. Dar cum inca esti minoră, asa că trebuie să iti muti domiciliul la noi. Mama ta deja a semnat actele. Nu mai rămane decat sa iti aduci lucrurile aici, iar apoi e gata.
Mylen- Deci de azi inainte voi sta aici? Cu voi?
Mă incanta intr un fel faptul ca voi sta in aceasi casa cu Tom, dar de ce nu m a anuntat?
Simone- Da. Te rog, nu fi trista, mama ta îti vrea binele! Nu vrea sa iti pierzi prieteni.
Mylen- Inteleg. Pai in cazut ăsta... trebuie sa merg acasa să imi iau lucrurile.
Simone- Da, și il poti lua pe Tom cu tine să te ajute. Mi a povestit Bill ca ati inceput sa va intelegeti destul de bine. si zambeste.
Ma intorc spre Bill, si ridic o spranceaza. DOAR NU I A SPUS...
Bill- Nu iti fa griji. Nu i am zis nimic altceva.
Ii zambesc sarcastic dupa ma uit la Tom.
Mylen- Hai Tom. si ies pe usă
Ajungem acasa. Ma urc la mine in camera si iau valiza de deasupra dulapului. Tom mă analiza cu o privire foarte... nu stiu cum sa spun. Foarte ciudat dar in acelasi timp cu o stralucire in ochii
Mylen- Ai de gand să ma ajuti? Sau te vei holba la fundul meu toata ziua?
Tom- S-scuze, doar ca nu pot rezista tentatiei. Te iubesc! se apropie de mine si ma i a in brate. se uita direct in ochii mei, dupa ma saruta scurt.
Mylen- Si eu te iubesc, enorm! Dar acum trebuie sa ma ajuti. Vom sta impreună, iti dai seama?
Tom- Nu sti cat de mult ma bucur! Hai ca te ajut, dar cu o singură conditie! si zambeste sfios. incepe sa se joace cu pirceul lui, imi si imagineam ce conditie are.
Mylen- Sa ghicesc, continuam ce am inceput, nu?! si surad usor.
Tom- Exact. Deci?
Mylen- Ma mai gandesc. Acum ajuta ma te rog eu! si fac o fata de catelus.
Tom- Bine bine, zi mi ce trebuie sa fac.
Mylen- Pai...
*skip tine*
(Tom pov)
Dupa ce o ajut sa care toate lucrurile la noi acasa, isi pune lucrurile unde le este locul.
Tom- Mie mi e foame.
Mylen- Si mie! Vrei sa fac cartofi prăjiți?
Tom- In regula, dar dupa urcam sus, te rooog. Sunt extenuat de la caratu cutiilor. Am facut 2 drumuri.
Mylen- Unu' dus, unu' intors. si zambeste sarcastic. Ce naibii, obosesti de la doua cutii?
_____________________
scuzati ma din inima ca este capitolul atat de scurt, insa am fost ocupata, si ori cum trebuia sa postez capitol nou. scuzati greselile gramaticale, dar a fost cris pe graba in masina. in noaptea asta nu ma culc pana ce nu postez capitol nou, plus ca lucrez si la noua carte. pana maine la 13 e postata si cea de a doua carte. vreau sa va multumesc enorm de mult pentru toata sustinerea, si sper sa va placa si acest mini capitol
pwp
