Cu capul in nori

IV

Mi se face rau uitandu-ma la toti oameniii aflati in casa mea, ora de ora plecau unul cate unul, in gup sau singuri. In casa au ramas doar vreo 4-5 oameni, pe care nici nu ii bag in seama, deoarece mi-e scarba sa ma uit la ei, nu stiu de ce , dar nu pot accepta ideea ca matusa s-a dus intr-un loc mai bun.

Imi iau un bol cu inghetata cu menta si urc in dormitor, unde ma incolacesc in patutul meu pufos , schimband canalele. Negasind ceva interesant, ma ridic in picioare , dar nu imi pot mentine echilibrul, mai ceva ca un betiv care tocmai a iesit de la carciuma dupa 3 sticle de votca si 5 de tequila. Mi se incetoseaza privirea, buzele mi se usuca , nu mai aud nimic. incerc sa spun ceva , dar ma pierd .

__________________________________________________________________

Ma trezesc, deschid ochii si vad ca nu mai sunt in camera mea, ma aflu intr-un salon din spital, ude incerc sa spun ceva , dar fata mi se lumineaza pentru ca ii aud glasul fin si dulce al mamei.

"Mami? "

"Sunt aici puiule , nu iti face griji"

"Tati nu a venit?"

"Tatal tau si-ar fi dorit sa fie aici cu noi, dar este plecat intr-o calatorie de afaceri in Seattle ."

Zambetul imi dispare, iar gandul imi zboara la Ash , fratele meu mai mare .

"Ce faci pitico? " Ii aud glasul care ma face sa ma simt in siguranta, el era cel care ma apara de tipii rai care ma batjocoreau, dar de cand am plecat , ma gandesc in fiecare seara la el .Nu mai avea cine sa ma ajute...Am ramas singura.

"Nu prea bine, inca mi-e foame ... tin minte ca am vrut sa ma duc sa imi iau ceva de mancare si mi s-a incetosat privirea, iar apoi "s-a rupt firul".

Medicul isi face aparitia si imi spune ca pot pleca.

"Deci te vei intoarce cu noi ?"spune Ash cand iesim din spital.

" Nu stiu, am prins drag de locul asta..."

"Te vei intoarce cu noi puiule, acasa, nu iti e dor de locul pe care chiar il poti numi "acasa"? "

"Ba da , dar nu vreau sa plec. "

Pe chipul mamei nu mai era acel zambet care ma inveselea de fiecare data. Mi-e dor de tata, de sfaturile mamemi ,de glumele lui Ash , de Doggy cainele nostru , de casa in care ma trezeam mereu plina de energie. Mi-era dor de locul pe care il pot numi "acasa" .

Deodata mama se infurie si se rasteste la mine.

"NU!! Tu vei veni acasa fara nici un comentariu!

"Dar mami... "

"Nici un dar! Vei veni acasa !! si plus de asta cu cine vei sta tu aici ma rog? "

Ma uit cu subinteles la Ash.Ma priveste lung . Deschide gura vrand sa zica ceva, dar parca cuvintele nu ii paraseau gura.

"Mama... Pot sta... o sa... Raman eu aici , cu ea "

Pe fata imi apare un zambet retardat si ii sar in brate :

"mersi mersi mersi mersi !!! "♥

Mama nu mai avea ce sa spuna. Iesim din spital si ne indreptam spre casa matusii.Intram obositi . Nu mai era nimeni . Nici un reporter , politist , sau medic legist.Era o liniste deplina, o tacere totala...

"Deci, eu vreau sa imi vad camera! "

Ma bufneste rasul, si in nici un caz nu o sa ii dau camera lui Emily, am in plan sa o incui si sa o pastrez asa pe vecie. Imi apare in minte camera pentru musafiri ,care era destul de mare.

"Hmmm.... La etaj a doua usa pe stanga . "

"Si a ta unde e ? "

" La etaj, prima pe dreapta, cea cu usa plina de emoticons :P "

__________________________________________________________________