Ficțiune istorică | Dragoste | Fantezie | Dramă
Anul 1790. Acela era anul în care George Spencer-Churchill, Ducele de Marlborough o întâlnește fix după debutul ei pe lady Susan, cea care este destinată să-i devină soție încă din pruncie. Ceea ce par...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
George, ducele de Malborough, se afla alături de lady Susan, logodnica lui, la balul de deschidere al sezonului. Susan se afla lângă acesta, care discuta cu un conte cunoscut despre data la care avea să aibe loc căsătoria lor. Aceasta privea tăcută și absentă la schimbul lor de replici, fiind complet absorbită de un bărbat pe care îl cunoștea de la un eveniment și care tocmai își făcuse apariția în sală. Învârtea paharul cu vin pe care îl ținea în mână între degete, pregătind în minte o diversiune prin care să se facă nevăzută de lângă logodnicul ei pentru a purta o discuție cu amantul ei pe ringul de dans. Max era doar un simplu economist, nu avea titlul de conte pe care îl avea George, dar inevitabil simțea pentru el o atracție mult mai puternică decât pentru logodnicul ei.
— Mă scuzați, trebuie să îmi pudrez nasul, lady Susan s-a retras zâmbind de lângă cei doi bărbați, continuându-și drumul printre invitați până la Max.
Ducele era obișnuit cu dispariția bruscă a logodnicei lui de la diverse evenimente. De obicei, aceasta dispărea și câte jumătate de oră, dar el punea asta pe seama faptului că se confrunta cu stări de greață, presupunând că curând avea să aibă parte de un moștenitor. Totuși, Susan nu confirmase gândurile pe care le avea acesta, dar pe George îl bucura gândul că ființa pe care o iubea putea fi însărcinată.
Fără să stea pe gânduri, pornise în căutarea ei, făcându-și o grămadă de scenarii în cap despre cât de fericiți aveau să fie în momentul în care aveau să devină trei. Își făcuse loc printre invitați, iar în momentul în care văzuse salonului în care se dansa se opri, zărind silueta lui lady Susan. Aceasta avea capul așezat pe umărul unui alt bărbat, în timp ce respectivului îi aluneca mâna către fundul ei. Amândoi dansau lipsiți de griji, logodnica lui având ochii închiși și un zâmbet tâmp întipărit pe față. Acela era momentul când realizase că viitoarea lui soție nu era însărcinată, ci avusese în tot acest timp un amant pe care în ținuse ascuns până în momentul de față. Realitatea îl lovi din plin în față, risipindu-i toate visurile și speranțele de viitor pe care le avea. Imaginea din fața lui îi rămase întipărită în minte, lăsându-i un mare gol în suflet și făcându-l să se întrebe cum putuse fi atât de orb.
Muzica se oprise, iar George se dăduse câțiva pași în spate, astfel încât să nu fi fost observat de către cei doi îndrăgostiți. Îi urmărise cum se luaseră de mână și se îndreptau către grădină. Se simțea tentat să meargă pe urmele lor și să îi poată lăsa acelui bărbat urme adânci pe corp, asemenea rănilor pe care inima lui le suferise în urma acestei seri. În schimb, s-a întors către locul din care venise, așezându-se la o masă unde era băutură din plin. Privea sticla de vin așezată pe masă cu admirație, găsindu-și în ea un mijloc prin care toată durerea lui se putea risipi.
— Bună, o femeie cu părul ca smoala și îmbrăcată elegant, cu un corset strâns care îi scoateau formele voluptoase în evidență, s-a așezat lângă el și îl privea zâmbitoare.
