Capitolul 4

3 0 0
                                    


Deschid ușa și îl văd pe Vance cum stă în pragul ușii cu o sacoșă de supermarket în mâna stângă și cu una de cadou în cealaltă, iar la subraț are un buchet de hortensii, dar de data aceasta albe. Este îmbrăcat cu o pereche de blugi scurți destul de rupți și un tricou negru simplu, iar în picioare are o pereche de adidași tot negri.

-Tu ce cauți aici? Întreb uimită și îmi arcuiesc sprâncenele pentru a se observa că sunt chiar uimită de ceea ce se întâmplă acum

-Se spune „Bună, Vance!" și după „Intră! Fă-te comod! Simte-te ca la tine acasă", chestii de genul ăsta Klara. Spune el râzând și nemișcându-se din pragul ușii

-Ok, intră! Spun un pic pierdută și îi fac loc să treacă pe lângă mine pentru a ajunge în casa mea

-Unde las astea? Mă întreabă el î timp ce ține în continuare sacoșele și florile

-Păi sacoșele la bucătărie și florile bănuiesc că trebuie să mi le dai mie. Îi răspund eu râzând Urmează-mă către bucătărie. Îi zic în timp ce i-o iau în față pentru a-l conduce în bucătăria mea

Lasă o sacoșă pe blatul insuliței din bucătărie, florile mi le dă mie și își afișează un zâmbet frumos, iar cu punga de cadou rămâne în continuare în mână.

-Jason unde este? Mă întreabă el de parcă ar face parte din familie și a venit de Crăciun ca să ne dea cadouri

-Este la desene, în sufragerie. Te conduc eu la el.

Intrăm în sufragerie, eu în față, iar el în spatele meu. Imediat ce îl vede Jason îi sare în brațe, iar Vance îi răspunde și îl strânge tare în brațe. În momentul acesta îmi dau seama cât îi lipsește lui Jason partea masculină din viața lui. Oricât aș încerca eu să îi țin locul tatălui lui nu am nici o șansă pentru că eu nu sunt bărbat.

Îi las pe amândoi în sufragerie, dar înainte de a ieși din cameră văd cea mai frumoasă imagine, Jason ținându-și capul pe piciorul lui Vance, iar Vance îl mângâie pe cap.

Intru în bucătărie și încep să desfac sacoșa pe care a lăsat-o Vance pe blat. În ea sunt numai dulciuri, jeleuri, cipsuri, sucuri cu pai și câteva acadele. Astea sunt oare pentru mine sau Jason? În orice caz, așez totul pe tavă destul de mare și mă duc și eu în sufragerie. Intru chiar în momentul in care băiețelul meu îi explică bărbatului de lângă el de ce îi place lui e Alvin și ce i se pare amuzant la el. Nu știu cât înțelege Vance din ce zice puștiul din fața lui, dar pare absorbit de tot ce îi explică.

-Mami, tu unde stai? Mă întreabă Vance, iar tot corpul meu începe să se înmoaie la auzul apelativului pe care tocmai l-a folosit la adresa mea. Încerc să nu îi arăt că m-a dat peste cap, într-un mod plăcut, apelativul pe care tocmai ce l-a folosit

-Vă las pe voi doi să stați lipiți, iar eu mă pun în colț.

-Nu ești pedepsită să știi și ai loc lângă mine. Îmi spune Vance și pate cu palma pe locul de lângă el în semn de a mă așeza acolo

Mă așez lângă el și imediat simt cum parfumul lui îmi invadează nările și mă fac și mai comodă lângă el.

-Pentru cine sunt aceste gustări? Îl intreb curioasă și îi arăt tava

-Pentru toți! Doar petrecem, nu Jason?

-Da, dal eu nu am voie plostii. Acia le zițe mama. Răspunde fiul meu în timp ce se uită la mine și parcă mă imploră cu ochișorii lui să îl las să mănânce și el ceva de pe tavă

După ce ne-am reaprinsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum