Urmarile trecutului

132 4 1
                                    

Ei bine , la cei 14 ani ai mei m-am ales cu un logodnic perfect!
Nu imi vine sa cred ca mi-am revenit dupa Eric, eram convinsa ca el o sa imi pună acel inel pe deget dar soarta a avut alt plan si poate ca asa e mai bine.
La început a fost un colac de salvare venit de nicăieri , dar acum am ajuns sa il iubesc. Billy este si va fi alături de mine si ma va iubi asa cum Eric nu a putut sa o facă ..

-Buna dimineața.. spun încercând sa imi deslipesc ploapele , dupa un moment de tăcere , realizez ca sunt singura in încapere , un fior rece imi strapunge corpul lasandu-mi fata palida.
-Nu imi vine sa cred ! lacrimile imi curg aliniate pe obraji albi ca varul , odată ce am despachetat plicul roșu si am citit rândurile scrise in graba viața mea se schimba radical !
"Draga mea , sunt obosit ,toată noaptea  te-am privit dormind!
Nu am putut sa iti spun fata in fata , mi-a fost frica de reactia ta .. Iubit-o plec in Canada pentru 6 luni. Nu iti face griji nu am pe nimeni , afacerile au nevoie de mine acolo , promit ca nu iti va lipsi nimic. Esti puternica si stiu ca vei înțelege. Te iubesc ,Billy."

Am pus mana pe telefon si am sunat-o pe Lola ,vechea mea prietena.
A fost langa mine atunci cand Eric a decis sa plece , am fost langa ea cand a fost închisă pentru trafic de droguri , stiu ca pot sa ii spun orice si ca ma va înțelege .
-A plecat !! Lola ,a plecat !! strig isteric in telefon ,apoi închid.

M-am apropiat de dressing si surpriza : hainele lui Billy erau acolo ! Poate nu a luat nimic pentru a nu atrage atenția.
Am îmbrăcat o pereche de pantaloni scurti negri si unul dintre largile sale tricouri . Au trecut 30 de minute de cand am vorbit cu Lola si deja o vad intrând in casa , ce m-as face fără ea?!
-Lusi ! Draga mea , ce e cu fata asta ? spune aratandu-mi oglinda
Ma apropi de geamul din camera , privind in gol .
-A plecat ! M-a lăsat singura aici , daca nu se mai întoarce ? Daca o sa facă ca Eric ? Lola nu mai am putere sa ma mai ridic ..
Imi pun picioarele pe partea cealaltă a geamului , sufar un mic soc cand vad distanță atât de mare de aici pana jos .
-Lusi.. Ce crezi ca faci? Vino aici micuto , plângi , tipa , urla , dar vino aici! striga soptit si vizibil speriata
-Cui ii pasa daca am sa mor ? Familia mea m-a uitat , nu accepta sa aibe o fiica asemeni mie , Eric a decis ca nu sunt suficient de buna pentru el , iar acum el ! strâng pumnul drept pe care port înelul si il aduc spre inima
-Uite ! L-am primit ieri ! A vrut sa ma amgeasca înainte sa plece sa ma părăsească ! soptesc printre lacrimi ,ma ridic in picioare , acum fiind sprijinita doar in calcaie pe marginea pervazului exterior.
-Lusi nici nu ai vorbit cu el! Poate e doar o gluma ! Nu face asta nu am de gând sa vad cum renunti la viața doar pentru asa ceva !
-Nu are rost ! Nu ar fi glumit cu asa ceva , a plecat ! ultimult cuvânt imi părăsi gura odată cu ultimul pas care ma aducea in căderea liberă care era inevitabila !

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jan 21, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Doar al meu+18Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum