*A doua zi la autobuz*
- Jack, îmi pare rău, dar chiar trebuie să mergi, îmi spune mama.
- Scuteşte-mă, ştiu că nu eşti sinceră, zic dramatic.
- Jack.
- Uite, poţi să pleci, mă descurc şi singur.
- Bine, sper să te distrezi!
Apoi se îndepărtează.
- Ca să ştii şi tu, n-ai cum să te distrezi într-o tabără militară! îi strig.
Mă apropi de autobuz. Un tip musculos vine spre mine.
- Jack Smith?! mă întreabă pe un ton dur.
- Poate...
- Treci în autobuz!
Mă grăbesc să fac ce a zis. Se urcă şi el.
- Fă flotări! îmi spune instructorul.
- Unde, pe scaune?!
- Dacă ştii răspunsul, de ce mă mai întrebi?!
Şi aşa am ajuns să fac flotări în aer. La fiecare curbă cădeam şi tipul ăla ţipa la mine. Dupa ce m-a lăsat in pace, văzand ca mor, m-am asezat langa o tipă drăguță cu parul castaniu si şuvite blonde.
- Cum a ajuns un înger ca tine intr-un asemenea iad?!
- Ba esti batut in freza?! Sunt fata instructorului, geniule!
Apoi vine la mine tatăl ei minunat.
- Pleacă de lângă fata mea!
Apoi mă ia de par si ma arunca pe un tip uriaş. Mi-a dat un pumn in mufa. Peste ceva timp ajungem in tabără. Nici nu coboram bine si ne ia cu caţăratul pe ziduri şi săritul gardurilor ghimpate. Dupa antrenamentul plăcut ne-am asezat hainele in cele mai jegoase dulapuri si am mancat orez cu furnici. Yey! Chiar yey, că m-am întâlnit din nou cu fata instructorului, care e super.
- Ca faci, fată? o întreb cu un zâmbet tâmp pe faţă.
- Ce mai vrei?!
- Numărul tău, normal!
- Dacă te vede tata, te omoară.
- Nu-mi pasă. Apropo, cum te numeşti?
- Rachel.
- Eu sunt Jack.
Apoi cineva mă ia de ceafă.
To be continue
