Îmi aduc aminte...Într - o seara ne adunasem în conacul bunicului. Era atâta agiotaj, toți erau panicați. ..doar bunicul fuma din pipă. Așteptam de mult timp vizita aceasta, era ultima vizită care i - o faceam bunicului meu singuratic. Înțeleg ca nu v - ați dat seama la ce mă refer, de ce erau agitați toți? Ei bine, a doua zi bunicul trebuia să plece intr - o expediție în Africa și în seara de dinaintea plecării am hotărât să dăm un festin. Toți se petreceau in conac, doar bunicul stătea pe terasă și asculta melodia plăcută a unei privighetoare. Era tăcut și adesea surîdea sub mustața albă, era cu gândul la tinerețea care l - a părăsit demult, demult. Am venit încet și sigură că bunicul era fericit de festin , dar am tăcut .M-am apropiat încet lângă el și m - am așezat pe canapea. Ascultam tăcută cântecul acelei păsări fără odihnă. O lacrimă caldă se prelinse pe obrazul bunicului, nu l - am văzut plângând niciodată. Mereu a fost persoana care și - a ascuns în suflet durerea.
Acum iti spun ,imi este dor de tine, bunicule,
Cu drag,
EU
