American Love

Introducere

Aeroportul era îmbâcsit. Cozi interminabile de oameni care voiau să scape de realitate, fugind   într-o vacanță de o săptămână sau voiau să își revadă familia și prietenii. Sau poate erau doar oameni care încă își căutau locul în lumea asta... ca și mine de altfel. 

Stăteam pe cele 2 bagaje de cală, în fața ieșirii terminalului F al Aeroportului JFK, gândindu-mă cum pot să găsesc un loc unde să dorm peste noapte, dat fiind faptul că airbnb-ul pe care l-am rezervat îmi refuzase cererea de cazare cu câteva minute înainte să aterizez în New York. Începuse să se întunece, iar aeroportul începea să se golească. Oamenii ieșeau pe ușile aeroportului întâmpinați de cei dragi, îmbrățișându-se și sărutându-se. Taximetriștii erau așezați în fața ieșirii într-o coloană interminabilă, încercând să convingă cât mai mulți "clienți" că au nevoie de o plimbare până în New York. 

Acei taximetriști se plimbau de colo colo întrebând tineri neajutorați dacă nu doresc să îi ducă undeva în siguranță și să îi stoarcă de bani (ultima parte n-o mai ziceau). Stând în fața acelei ieșiri și privind toate acele scene, teama și singurătatea începuseră să pună stăpânire pe mine. Știam că nimeni nu mă aștepta de cealaltă parte a acelor uși înafară de acei taximetriști disperați. Aveam nevoie de o mașină care să mă poată duce în siguranță până în oraș unde să pot găsi vreo cazare disponibilă până voi putea găsi ceva permanent. 

Numai gândul că trebuia la un moment dat să ies pe ușile acelea și să mă descurc de una singură ca să ajung undeva în siguranță mă îngrozea. Dacă as fi putut aș fi rămas acolo pentru totdeauna sau m-aș fi întors acasă. Nu. NU puteam să mă întorc. Nu acum cel puțin. Trebuia să aștept până totul se rezolva și mă puteam întoarce în siguranță. 

La un moment dat îmi fac curaj și ies pe acele uși, împingând cele 2 bagaje mult prea grele. Era final de septembrie, iar frigul începuse să se resimtă treptat. Mi-am strâns mai bine hanoracul negru pe care îl purtam și am sperat că o să fie îndeajuns de călduros ca să pot trece de noaptea aceasta. Purtam niște blugi negri rupți în genunchi, o pereche de converși negri și un tricou alb mult prea mare pentru mine. Părul îmi era prins într-un coc ciufulit de la atâtea ore de stat pe avion, iar ce mai rămăsese din machiajul modest dispăruse demult. 

Începusem să caut un taxi sau un uber care să mă poată duce la o adresă a unui mini apartament ce îl găsisem pe o aplicație de airbnb care din fericire mai era disponibil și îmi confirmase cererea. Deodată observ un SUV cum parchează în fața mea. Era un model de GMC destul de nou. Probabil venise să aștepte pe cineva care tocmai aterizase cu un alt zbor. Un bărbat în costum negru complet coborâse din mașină și se apropia de ușile lângă care stăteam. Purta un costum negru care arăta destul de scump, o cămașă la fel de neagră și probabil de scumpă, o cravata asortată și pantofi eleganți, la fel de negri. Tot costumul se asorta cu părul și chipul său. Avea un păr creț atât de negru că de-abia distingeai conturul buclelor, niște ochi verzi-albăstrui ca și culoarea oceanului și un ten puțin bronzat. Maxilarul îi era proeminent, la fel ca și buzele pline. Era înalt și bine făcut. Mâinile îi erau ferme, dar îngrijite, iar pe încheietura dreaptă am putut zări rapid o urmă a unui tatuaj ce părea să se ascundă sub ccostum. Se îndrepta cu pași fermi înspre uși. Dintr-odată se oprește în fața mea și mă întreabă: "Ești gata?" Atunci am realizat că nu simțisem deloc panică până în momentul acela.