I N V O C A R E A: asta e mâna diavolului

unu

Jungwon putea să doarmă în orice fel de zgomot, dar tăcerea îl trezea întotdeauna.
Dar acum era diferit, nu era liniște, nu putea auzi mare lucru, dar cu siguranță cineva fredona o melodie. Prea aproape.
La început se gândiseră la un vis lucid, dar totul părea atât de real, de parcă cineva îi cântă un cântec stând chiar lângă patul său.
Cu o răsucire, și-a luat telefonul de lângă pernă, aprinzând lanterna doar pentru a fi întâmpinat de nimic.

Și totuși acel ceva încă fredonează.

Apoi a aprins lampa de lângă pat, gândindu-se la o modalitate de a descoperi dacă visează sau doar este el prea somnoros în acest moment, încât nu poate face o legătură între realitate și vis. Sau nu era cazul?
S-a gândit la singura persoană care îl face să se simtă plăcut.

"Da?" Ai răspuns cu vocea ruptă de somn "Wonnie, s-a întâmplat ceva? De ce nu dormi?"

Auzind cum vocea ta devenea tot mai moale, se simțea prost că te-a trezit, dar s-a liniștit, pentru că melodia s-a oprit. Dar asta doar dovedea că nu era vorba despre un vis, și asta l-a îngrijorat puțin, dar de dragul tău, a lăsat-o să alunece pentru un moment, pentru că nu voia să te implice și pe tine. Cu siguranță se va gândi la cine fredonează în camera lui la două dimineața.

"Îmi pare rău" a murmurat punându-și înapoi capul pe pernă, lăsând lampa aprinsă. "Eu doar-...m-am trezit dintr-un coșmar"

Amendă. Mințea prost, dar l-ai crezut.

"Despre ce era vorba?" Ai întrebat curioasă, pentru că în mod normal, Jungwon nu te sună atât de târziu pentru nimic.

După un moment tăcut, și-a reglat vocea "te-ai despărțit de mine. Voiam doar să mă asigur că ești aici, defapt acolo, dar știi ce vreau să spun" a râs.

Ai chicotit în partea cealaltă "poți dormi astăzi aici, după ce ne terminăm cursurile vino la mine acasă"

el a încuviințat "Cu siguranță. Chiar îmi pare rău că te-am trezit, Y/N"

"E-n regulă, doar sună-mă când ai nevoie"

"Noapte bună, Y/N"

"E doua dimineața" ai râs din nou "dar noapte bună"

           Știu cine ești și de unde vi,
lasă-mă să-ți arăt adevărata lumină.

                                      🕯

S-a trezit cu o durere groaznică.
Pe lângă faptul că nu a putut dormi foarte bine, simțea căci capul său poate exploda în orice minut și nicio pastilă nu l-a putut ajuta în aceste două ore.
Dar nu va merge la spital, nu voia să rămână internat, voia doar să-și termine cursurile și să poată ajunge la tine acasă.

Străzile erau goale, oamenii probabil nu se trezesc atât de devreme. Cu toate că, ora patru dimineața este destul de utilizată de muncitori.
Și-a băgat mâinile în buzunar, lăsând briza rece să-i mângâie chipul, să-i cuprindă corpul și, într-un final, să plece.
Era destul de bizar, pentru că clima nu se schimbă într-o secundă, și Jungwon putea jura cu mâinile pe Biblie că a simțit cum din briza rece s-a simțit..ei bine, nimic. Doar a plecat.

Pasul său a accelerat puțin, fiind întâmpinat de sentimentul acela ciudat.
Îi era frică.
Dar nu va sufla nimic din toate astea, pentru că, undeva ascuns prin capul său, încă credea că creierul său este responsabil pentru toate astea. Da, aceasta este explicația potrivită, el doar are o imaginație bogată. Prea bogată.

Și totuși nu este așa, dragul meu Jungwon.