Drogurile nu sunt alinare..

"Prolog"

Perioada adolescentina se spune ca este cea mai frumoasa parte din viata.Evident,atunci intalnesti prima iubire ,prima dezamagire care nu v-a fii singura,vei intalni suferinta si vei afla cum este si ce este,vei lega prietenii ce or sa fie de lunga durata sau chiar pentru totdeauna.

Sa stiti ca este adevarat.Eu am 17 ani si chiar mi se pare ca aceasta perioada este cea mai frumoasa si trebuie sa profitam de ea la maxim,dar cu atentie.Chiar daca este cea mai frumoasa,este si cea mai periculoasa.Esti tanar si nu ai prea multa experienta in viata sau cum se mai spune "scoala vietii".Ai in jurul tau mii de persoane care te pot influenta in bine sau in rau,iar tu nu trebuie sa te lasi.Este bine sa ai parerea ta si sa te gandesti la sanatatea ta si viitorul tau.Dumnezeu te-a creat,dar soarta,drumul tau ti-l faci cu mana ta,nu altii.Cum am mai spus,ei doar au un cunvant de spus,tu iei decizia ce iti apartine intr-u-totul.

"Drogurile nu sunt alinare"

  Povestea mea este una ca celelalte.Iubiri,baieti,droguri,alcool,prieteni,liceu.O viata ca a oricarui adolescent.Insa nu e ceea ce pare.Sa va povestesc pe scurt.

  Soarele isi trimite razele lui calde si luminoase sa patrunda in camera mea de un rosu inchis.O camera in care imi tin chitara clasica intr-un colt,sifonierul pe peretele din dreapta patului,noptiera in partea stanga.Fata-n-fata cu patul ce are o lenjerie neagra cu cateva flori pe ici-colo se afla o masuta pe care imi tin plasma si stativul cu cd-uri care sunt de toate felurile.Pe pereti sunt agatate tablouri,portrete sau postere cu artistii mei preferati.In dreptul ferestrei este asezat biroul meu de culoare maro inchis cu laptop-ul,dosare si alte chestii pentru un liceean in anul 3.Pe peretele din stanga patului este pozitionata o toaleta cu tot felul de lucruri:cosmetice,parfumuri,bijuterii si altele.O camera in care imi petrec mai tot timpul.

  Razele imi mangaiau usor pometii mei rozalii,iar lumina lor m-au facut sa-i deschid lasand la iveala o pereche de ochi albastri ca cerul,patrunzatori ce te fac sa te pierzi in ei dupa doar 10 secunde de privit;parul balai si ondulat asemeni spicului de grau imi lasau cateva suvite libere pe intreaga fata,firava si micuta.

   Dau la o parte patura ce imi acopera corpul bine definit.Nu sunt foarte inalta,am doar 1.70,pieptul este mediu si fundul de asemenea.Ma ridic in sezut si ma intind pentru cateva momente.Las usor picioarele pe langa pat si pasesc increzatoare spre baie.Deschid usa si ma indrept catre dus.Dau drumul la apa calda si ma pun sub jetul ei.Apa calda imi alinta pielea alba si imi relaxeaza fiecare muschi si partica a corpului.Ma intind sa iau gelul de dus cu miros de trandafir rosu.Imi pun pe burete si ma frec cu el peste tot,alungand sudoarea din timpul noptii si lasandu-mi mirosul imbietor  si parfumat al gelului de dus sa patrunda in pielea-mi alba.Cu prosopul de culoare lila,ma infasor si ies din cabina de dus indreptandu-ma catre sifonier.Deschid usile si privesc lung marea de haine ce sunt asezate ordonat pe fiecare raft.Aleg o camasuta alba,o pereche de jeans si un sacou.Le imbrac de-ndata apoi merg sa ma aranjez.Ma asez pe scaunul din fata toaletei si deschid imensa trusa de make-up.Ma dau cu rimel,tus negru,un fard de ploape crem si un gloss incolor cu miros de piersici.Pentru ca tinuta sa fie perfecta am atasat de gatul meu un papion corai si am luat in picioare o pereche de pantofi cu toc de 10 centrimetri si bineinteles si cateva bratari.O geanta si gata.

  Iau telefonul de pe pat si dau sa plec,dar ceva ma opreste.Am uitat sa iau castile.Parcurg camera si merg tinta catre noptiera.Acolo imi tin castile,incarcatorul,si alte chestii.Trag usor de manerul sertarului si privesc inauntru.Castile nu sunt.Unde le-am pus oare?Mai privesc inca o data si imi dau seama ca peste ele este o poza.O ridic si o pun cu fata in sus.Iau castile si dau sa iau fotografia,dar privind-o o lacrima mi-a scapat.O sterg repede si ridic poza.O pun la piept si incep sa oftez.Mii de amintiri ma napadesc acum.Toate trairile,toate momentele,toate sentimentele s-au trezit la viata atunci cand eu am deschuiat cameruta in care ele erau bine puse in inima mea.Lacrimile isi fac singure loc pe pometii mei lasand dare.