Trădătorii

C A P I T O L U L 4

Clarisa

Sâmbăta seara încep sa ma pregatesc pentru petrecerea de Halloween cu trei ore înainte ca Sebastian să vină după mine, deoarece am optat pentru un personaj la care am foarte mult de muncă cu machiajul.

Am optat pentru un machiaj în stil mexican în care am ales să-mi desenez pe fata un craniu înconjurat de flori. Parul am ales să-l fac în același fel în care l-am purtat marți la școală, mai am încă trandafirul pe care mi l-a dăruit Sebastian, doar ca acum e putin ofilit, dar tot am decis sa îl port pe lângă celelalte flori, deoarece da costumului tenta de moarte, exact așa cum ar trebui.

Am decis împreună cu Seb ca cel mai bine ar fi sa ne alegem costume la fel, ca să parem un cuplu adevărat.
Asa ca și el v-a fi costumat asemănător ca mine, doar ca v-a purta o mască în stilul celei din scream.

În ultimele zile, am stat în fiecare zi, în pauza de prânz în grădină vorbind și citind împreună din cartea pe care mi-a oferit-o. Am început sa ne cunoaștem și sa ne înțelegem, din baiatul retras și reticent de la început, a rămas baiatul de treaba, glumeț, sociabil și foarte drăguț.

Lumea a început deja sa observe că noi petrecem din ce în ce mai mult timp împreună și că ne întâlnim mereu în pauza de prânz în grădină.

Pana acum planul merge bine. I-am făcut sa creadă ca e ceva între noi doi. Iar în seara asta le vom da lovitura finala și ne vom afișa împreună la o petrecere la care participă tot liceul.

Toată lumea v-a afla în seara asta că suntem împreună, iar pana mâine bârfele vor circula pana la urechile persoanelor pe care vrem să îi umilim, exact asa cum au făcut ei cu noi.

Soneria de la ușa suna chiar când termin de trasat ultima linie de tuș a machiajului, semn ca Sebastian a ajuns deja.
Nu ma stresez sa ma grăbesc sa deschid ușa, deoarece cu siguranță unul din părinții mei sau Marta ii va deschide.

Asa ca ma încalț cu o pereche de sandale negre cu toc și îmi iau gentuta micuța tot neagra de pe pat înainte de iesi din cameră.

Tocurile mele fac gălăgie atunci când pășesc pe marmura de pe scările care duc la parter. Când cobor observ ca gălăgia mea a atras atenția tuturor, deoarece patru perechi de ochi ma privesc acum cu uimire.

Mama, tata și Jaxon stau pe canapea și ma privesc, iar Jaxon ridica ambele mâini sus și îmi arata degetele mari în semn de bine.

Le zâmbesc, apoi privirea mea se întoarce spre persoana care sta acum în picioare și ma privește din cap pana în picioare cu uimire și admirație.

Oh doamne acea privire, îmi da fiori în tot corpul, nu cred ca să mai uitat cineva la mine în felul ăsta, nimeni nu sa mai uitat la mine cu asemenea dorința în ochii.

Nu așa cum o face Sebastian în acest moment.

Îmi permit sa îl studiez și eu pe el câteva momente. E îmbrăcat relativ la fel ca mine, poarta o pereche de pantaloni lungi cargo de culoare neagra, o cămașă neagra în partea de sus a trunchiului și o jacheta de fâș peste. Dar piesa de rezistență e machiajul, nu stiu cum a reușit sa se machieze, dar arata exact ca al meu, doar că fără flori, arata exact asa cum mi-am imaginat ca o sa arate.

Îmi revin în simțiri doar atunci când el fără să-și despartă privirea de pe mine înaintează și se oprește în fata mea, apoi îmi săruta ambii obraji și se apleacă puțin mai mult, ca să poată să-mi șoptească la ureche în așa fel încât părinții mei sa nu audă și îmi șoptește, atât de încet încât abia pot auzi :