Prințul de inimă neagră #1 Seria R4

Prolog - Khalida

Când mama îmi citea povești de noapte bună cu prințese puternice și nemuritoare, nu mi-am imaginat niciodată că nu o să am o viață la fel de frumoasă ca a lor. Trăiam un basm, iar eu eram personajul principal. Realitatea a fost complet diferită, dar am înțeles de-a lungul timpului că basmul este doar atât... o iluzie.

La vârsta de cinci ani, am fost pentru prima dată lovită de adevărul din jurul meu. Atunci când mama verișoarei mele – regina Des Leoneha – a fost ucisă, am realizat ce cruzime se află dincolo de porțile palatului în care creșteam. Alături de Morana, verișoara mea orfană, am ales să rămânem ascunse între pereții poleiți ai palatului, care ne țineau în siguranță.

Însă lucrurile s-au schimbat odată ce-am ajuns la adolescență. Voiam mai multă libertate și ne săturaserăm să trăim printre filele cărților pe care le citeam. Aveam nevoie de experiență de viață.

Părinții mei ne-au înțeles și, cu toate că nu voiau ca oamenii să ne cunoască identitatea, ieșeam sub acoperire în trei vacanțe pe an, fiind păzite minuțios.

M-am bucurat de fiecare minut de libertate așa cum doar un pușcăriaș o putea face. Am trăit fiecare moment din plin, folosindu-mă de identitatea falsă pentru a acumula experiență de viață.

Măcar atât...

Viața mi-a fost trasată chiar de la naștere, fără să mi se ofere șansa de a schimba ceva. Logodită cu un prinț moștenitor încă din pruncie, amenințată de teroarea unui rege care vrea să ne cucerească continentul, ținută ascunsă pentru propria siguranță, am reușit cu greu să-mi impun termenii prin care să-mi trăiesc viața.

Însă e tardiv să recunosc, odată ce te naști să devii regină, viața nu-ți aparține ție, ci poporului tău. Iar eu am acceptat asta. În termenii mei.

Astfel am ajuns să îmi joc rolul vieții la Universitatea Atrana. Sunt sub acoperire, drept o studentă normală, pentru a-mi cunoaște logodnicul. Și poate, doar poate, să îl fac să se îndrăgostească de mine. Pentru că asta vor toate prințesele, nu? O iubire ca în povești.