Secrete si Magie

Lucrurile înaintează

Imi dau seama ca in mana aveam telefonul meu. Telefonul era motivul pentru care intrasem in camera Carinei, iar acum il aveam!
Dar daca Cary crede ca ma voi opri aici asta e parerea ei!
Am o multime de intrebari: Cine e Yvonne defapt? cred ca daca voi afla asta o sa stiu tot ce va mai trebui sa aflu, ce s-a intamplat defapt? Ce-i cu misteru asta, si eu vreau sa aflu, sunt mai mare decat ele, am 16 ani!
Intru in camera Carinei, of..dar nu pot, usa e incuiata.
-Cary! o strig in speranta ca imi va raspunde.
-Pleaca Temy, acum ai telefonul, ce mai vrei!?
-Of...te roog..!
Le aud vorbind intre ele, speram ca o sa ma lase sa intru, apoi o aud pe Yvonne:
-Intra Temy.

Yvonne's POV
Am descuiat usa si i-am zis Teminei sa intre, dar nu o face. Cary ramane si ea surprinsa:
-Temy, acum nu mai ai curaj sa intri?! spune ea in bataie de joc dar se vedea pe fata ei ca e surprinsa si un pic speriata.
Fac ochii cat cepele si ma uit la Cary apoi ma indrept spre usa dar raman in spatele ei in timp ce o deschid, dar Cary se uita pe hol, in fata usii si scoate un tipat alergand spre usa.
-Idiotii!! striga ea nervoasa.
-Ce i-a apucat!!? intreb speriata cand o vad pe Temy intinsa pe jos pe spate, cu ochii maritii uitandu-se fix in tavan si respirand greu.
-Nu stiu..dar ce facem? spune Cary deja parca ametind, se tinea de pereti incercand sa nu cada, of..de ce trebuie sa raman singura sanatoasa, Inca!
-O chemam pe Alessandra?
-Nu, nu chemam pe nimeni, e de ajuns ca te-a vazut pe tine, nu trebuie sa mai vada si pe altii.
-Dar ea nu stie nimic nimic??! Nu i-ai spus niciodata nimic despre tine, despre noi?
-Absolut nimic.
-Dar stiai ca nu o vom putea lasa asa la nesfarsit, avem nevoie si de ea.
-Ok, taci si fa ceva ca moare aici in fata noastra!
-Binee, sefa iresponsabila!
-Nu incerca ca sti ca ma enervezi repede si nu cred ca e momentul potrivit.
-Ok, ai cumva sucadega(e un medicament)?
-Cred ca da.
Dupa ce i-am dat a adormit iar noi ne certam pe tema: cine i-a facut asta si ce putem face.
-Ce facem?! O lasam sa doarma si plecam, sau se trezeste, ii spunem ce trebuie sa faca si plecam impreuna.?
-Si ce sa facem? Unde sa plecam? Cu ce ne ajuta daca aflam cine i-a facut asta..? Suntem in ditamai problema!!
-Oih! Ai dreptate, si nu putem sa iesim singure din incurcatura asta, Cary, te rog intelege ca avem nevoie de cineva mai matur.
-Nu, nu avem nevoie de nimeni.
-Cary, tu niciodata nu ai nevoie de nimeni?! Termina, avem nevoie, adica Temy are nevoie!
-Temy, Temy si iarasi Temy..,ofteaza ea, de ce trebuie ca noi sa avem grija de ea?
-Pentru ca ea nu stie ce sa faca; si e vina ta! tu nu i-ai zis!
-Daa..,binee..,ofteaza din nou. Temy! Trebuie sa iti spun ceva, striga ea.
-Proast-o! strig eu la Cary.
-Temy, trezeste-te odata!
Da..bravo Cary, ai trezit-o! Ma dezamagea total fata asta, de ce nu face lucrurile la timpul lor? Am eu raspunsul: ca sa iasa totul mai prost decat e nevoie!
-Ce-i? mormaie Temy inca pe campiile somnului.
-Trebuie sa iti spun ceva. spune Cary lasandu-se in scaun si dandu-si ochii peste cap.
-Mm...mi-e somn.
-Cary, trehuia sa o lasi sa doarma, nu are putere sa faca nimic.
-Nu, am putere! Doar nu am cinci luni! spune ea incercand sa se ridice dar nu reuseste decat sa ajunga pe langa pat.
-Mai cazi de multe ori? A 3-a oara pe ziua de azi! ii spune Cary dezamagita
-Nu e vina meeeaa! se miorlaie sora-sa.
-O off..! ofteaza celalta sora [ :)) ]
Ma duc si o ajut sa o puna in pat.
-Ce ai facut Temy, de ce nu ai intrat in camera cand te-am chemat?
-Nu am chef sa va spun, si asa nu o sa ma credeti.
-Temy, te rog sa ai incredere in noi, e mai bine sa ne spui, ii spun eu zambindu-i incurajator.
-Pai...mm..incepe ea dandu-si ochii peste cap.
-Pai? continua Cary nerabdatoare.
-Eu am vrut sa intru! Credeti-ma!
-Te credem Temy, dar spune-ne de ce nu ai intrat; dtim si noi ca e ceva ciudat, dar spune-ne.
-Um, pai..am pus mana pe clanta si..si..nu am apucat sa o apas ca am simtit parca ceva in tot corpul, ceva, ceva care parca curenta, si era rece si nu reuseam, creierul meu nu mai vroia sa functioneze, pur si simplu parca eram o statuie, am simtit cum un fior rece si parca fierbinte in acelasi timp m-a strapuns in intreg corpul si apoi am simtit ca un metal zgariindu-mi pielea gatului, spune ea apoi ducandu-si mana la gat tresarind cand o atinse.
Intra-devar cand ma uit avea ceva rosu pe gat, probabil sangele de la zgarietura, cam tarziu vad si eu..
-Iar dupaia parca cineva aprinse-se un foc in mine, imi era extrem de cald, mult prea cald ca sa mai rezist, si atunci cred ca am cazut, dar a fost o cadere lenta, am cazut incet, parca totul se petrecea in reluare, si atunci m-i s-a parut ca am vazut o persoana, dar nu in intregime, era ceva ciudat, straniu, nu am mai vazut asa fiinta in viata mea, de asta nu sunt sigura daca chiar era o persoana sau nu, ne-a povestit Temy tot timpul acesta uitadu-se tinta in tavan.
Eu si Cary schimbam priviri speriate, apoi ne uitam la Temy care inchisese ochii, aveam nevoie de odihna saraca..
-Oare cum arata 'persoana'?
-Eh, nu stiu, spun eu ridicandu-ma si punandu-mi mana pe fruntea si obrazul Teminei, era ok, nu o puteam invinova-ti pentru ceea ce i se intamplase.
Peste o ora...
E liniste deplina, stau la geam si ma uit cum ploua, ploua cu soare, iar Cary nu stiu ce face acum, plecase de vreo doua minute pentru ca ii spusesem ca mi-e foame.
-Yvonne, vino repede! intra ea val-vartej fiind foarte speriata di ingrijorata.
Arunc o privire spre Temy care parca nu mai avea mult de dormit si alerg repede dupa Cary sarind peste cateva trepte, si apoi simt cum dau cu capul in ceva rece si tare si ceva imi vine in burta, ooh! Bravo! Chiar trebuia sa si cad!!?
Cred ca Temy si-a luat la cazaruri azi pentru toti, dar se pare ca eu trebuie sa imi iau si portia mea, nu mi-o poate cara altcineva..
Cand imi ridic privirea raman incremenita, nu! Nu se putea, exact asta mai lipsea! Off!! Nu nu nu! Nu mai puteam, imi venea sa plang de nervi. Ma ridic si ma apropii de corpul neinsufletit(cred).

-------------
Sper ca va place si nu va dezamagesc prea mult.. :/

Le multumesc celor care fac efortul de a-mi citi cartea; stiu ca am multe greseli...