Cronicile inimii - Apply Fanfiction - ÎNCHIS

Capitolul 2

     Beatrice Desmond privește cum o armată se apropie de oraș. Nu era acolo pentru a-i ataca, ci pentru a le câștiga suportul în războiul care urmează să vină. Regele Kieron Evryn dorește să unească regiunile, cum mulți au vrut înainte. Totuși, Beka nu este sigură dacă acest rege va reuși când mulți alții au eșuat. Zvonurile spun că regele Kieron are o armată numeroasă, dar Isenyira nu se va pleca niciodată unui străin și, pentru a cuceri ținutul regelui Anrod, întreaga armată ar trebui să ocupe fortăreață Evenes. Și nu există un om pe lume care nu știe că în Evenes nu poți intra fără permisiune.

     – Nu ar trebui să ne implicăm, tatăl ei, Charles, spune. Este o prostie să sprijinim un băiat care a fost pus în fruntea unei armate.

     – Am auzit că nu a pierdut o bătălie în viața lui.

     – Desigur că nu, Charles îi răspunde fiului său. Dacă ar pierde și o singură luptă, nimeni nu l-ar mai urma.

     – Câți oameni vor muri pentru visul altui rege? Mama Bekăi întreabă. Nenumărați, cu siguranță.

     Nenumărați oameni mor în fiecare zi, Beke gândește. Măcar cei care vor muri o vor face pentru ceva în care cred.

     – Nu crezi că are șanse de a câștiga? James intervine rapid.

     – Anrod nu va merge la luptă, asta o știm cu toții. Totuși, Isenyira este păzită de Ander Barvyn. Am luptat odată alături de el, când era mai tânăr... Nu l-aș vrea ca inamic.

     Tatăl ei nu menționează ce s-a mai întâmplat în acele zile și cum îi este dator războinicului pentru că i-a salvat viața. Beka știe mai bine decât să spună ceva. Tatăl ei s-ar enerva mai rău.

     – Lorzii Chernin și Mercier vor separa Consiliul în două. Sora lui Chernin este regina Isenyirei, iar Mercier ar face orice să vadă Evenes arzând de când sora lui a fugit cu Ander. Într-un mod sau altul, vom fi implicați în acest război.

     Și pot doar să spere că vor fi de partea care va câștiga.

༺༻

     – Cum îndrăznește? Cine se crede?

     – Un rege? Ander sugerează.

     La auzul cuvintelor, Anrod aruncă pocalul cu vin pe podea, furios.

     Un lucru este sigur pentru Ander. Anrod nu este regele pe care războinicul l-ar fi susținut, dacă ar fi avut de ales. Jurământul de credință a fost dat mamei lui Anrod în schimbul trimiteri unei armate în Evenes când venea timpul. Pe atunci, Ander spera că Anrod ar putea deveni un rege bun. Știe că speranțele sale au murit de mult.

     – Vei lua armata și te vei duce pa graniță!

     – Nu este o idee bună. Kieron are nevoie de Varelia și trebuie mai întâi să ia Camenia. A trimite întreaga armată acolo ar fi o mare greșeală.

     În primul rând, ar lasa Valona lipsită de apărare, iar o mică armată ar putea veni pe mare, luând orașul și pe rege ostatic. În al doilea rând, oameni nu ar fi încântați. Bărbații vor începe să muncească câmpurile și niciunul nu va dori să plece la un război care va veni peste un an. Kieron nu îi putea ataca în iarnă, iar câștigarea suportului celor din Varelia și luarea Cameniei va dura o vreme. Sigur, ar trebui să trimită mai multe trupe la graniță, dar nu întreaga armată. În al treilea rând, Ander nu și-a mai văzut casa și fiica de jumătate de an. Azura nu era niciodată fericită când nu o vedea pe Stiorra prea des, iar Ander detesta să își vadă soția supărată.