Tom Kaulitz (y/n)

ep5

După câteva minute ma întorc de pe balcon. Exact la ușa ma întâlnesc cu Tom. Are o fata de cățeluș plouat dar asta nu ma face savimi para rău.
-Tom-. Dau eu sa spun dar ma întrerupe.
-Nu vreau sa para ciudata sau ambiguu dar nu am vorbit despre a face relația noastră publica și m ai speriat. Nu am știu ce sa spun nu am vrut sa stric totul. Am fane... multe. Vor fi geloase clar. Dar tu ești singura care ma face sa scred ca... trăiesc... nu știu. Își pune mâinile pe fata. Apoi se uita la mine cerând un răspuns.
-Tom eu... te iubesc. Da ar fi trebuit sa vorbim despre relația noastră. Dar mai făcut sa cred ca eu nu însemn nimic pentru tine.
-Scuze...
-Cred ca ar trebui totuși sa ținem relația nostra secreta fata de fani.
Tom se uita surprins.
-Deocamdată. Apoi îmi despart bratele pentru o îmbrățișare.
Zâmbește și ma îmbrățișează ridicanduma și rotindu-ma.
Iar când ma lasă jos îi văd pe Bill sprijinindu-se de tocul ușii zambind.
- V-ați împăcat porumbeilor?
Tom da ochi peste cap dar zâmbește puțin.
Bill se apropie.
-Cred ca a venit cazul sa plecam de aici oameni ăștia deja s au saturat de noi...
-Ai dreptate... spune Tom uitându-se la producători care deja se uitau urat la noi.
Bill iese pe ușa iar Tom ma ia de mana și ma trage după el.
~~~~~ acasă la băieți
-doar mie mi sa părut ca se uitau urat la noi? Spune Gustav trantindu-se pe canapea.
-nup. Sa văzut clar... se arunca și Tom lângă el.
Bill se duce în bucătărie.
-și mie îmi este foame! Fug jucăuș după el.
-dacă îți e foame fa și mâncare nu avem.... doar o roșie cu mucegai... si un castravete început rămași de la masca de fața a lui Georg...
-Masca lui Georg? Bufnesc în ras.
-Hey! Vrei tu fața de bebeluș ca a mea. Tipa el revoltat de pe canapea.
-... bine mergem la magazin.
-nu vin. Spune Bill. Ma duc la culcare.
-Nici eu nu vin. A....ma doare capul... spune Gustav.
Când ma vreau sa ma uit la Georg nici măcar nu mai e în sufragerie.
Tom se uita la mine zâmbind.
-Sa fiu sincer... îmi este foarte foarte lene...
-Bine bine merg singura.
-Asta sigur nu. E undeva pe la 11.
-E 9:30. Striga Georg din camera lui.
-Parca plecase-i.
-Nu înțeleg de ce va chinuiți atâta comandați ceva! Striga Bill
-E duminica. Spune Tom.
-Cei de la marketking sunt și duminica boule.
Tom mârâie nemulțumit.
Ma duc sa iau telefonu fac comanda și ma pun lângă Tom așteptând cu el pe canapea.
Ma tine în brate incalzindu-ma. Ma sărută le frunte.
-Te iubesc.
-Si eu te iubesc.
Se uita la mine zâmbind uitându-se în ochi mei. Îl ador... ce ma fac dacă....
Nu am avut timp sa gândesc ca suna soneria.
-Ce curier vine asa repede. Doar am dat comanda...
Ma ridic ma uit pe vizor.
Nu... nu pot sa cred. Mi e taie respirația și cad lângă ușa... suna iar.
-Yn? De ce nu răspunzi? Striga Tom.
Încep sa tremur și sa nu pot respira.
-T-tom... vinno...
Nici nu cred ca a auzit dar îl vad ca vine alergând la mine.
-Ce e ce sa întâmplat? Ma întreba speriat.
-T...tata..e la ușa...
I se măresc ochii.
Se uita pe vizor o secunda înainte sa se audă batie în ușa iar.
-Nu deschide ușa te rog...
-Calmează-te și respira ușor.
Tom avea o fața incruntata pana la limite.
Ma ridica de jos și ma pune pe canapea.
Bill era pe hol. Sa periat.
-Ce sa întâmplat? De ce tremuri?
-Ai grija de ea. Spune Tom ducându-se în spere ușa.
-Tom nu deschide ușa...
Nu ma asculta. O deschide și iesie afara fără sa vad ceva sau sa aud.
Rămân singura cu Bill care îmi pune o mulțime de întrebări. Între timp iesie Gustav si Georg.

~~~~poveste lui Tom
Ma abțin sa nu îl strâng de gat. Ma abțin sa nu îl omor pe loc.
-Ce vrei de la ea? De unde știi ca este aici?
-Ușor băiete nu am treaba cu tine.
Pare asa relaxat... la fel de relaxat va fi sa în mormânt după ce termin cu el.
-Unde este yn?
Insista.
-Nu o sa o vezi. Mai bine spune-mi mie ce vrei de la ea.
Da ochi peste cap și încearcă sa ma ocolească și sa ajungă la ușa. Dar îl împing și cade.
-Mai băiete vad ca nu ești sănătos.
Se ridica repede încercând sa dea în mine. Ii prind mana ștrand în cât sint cum il aud țipând de durere.
Îl țin lipit de perete. Și încerc ma fac înțeles.
-Ea nu va vorbi cu tine după câte i ai făcut.
Nu spune nimic. Doar când ma uit la el mi se face greata. Ma gândesc la yn... cat de firava e ... si puternica în același timp și ii este frica. Nu este terorizata de aceasta bărbat, nu. Nu se poate chema bărbat.
-V.. voiam doar sa o felicit pentru plecarea în Anglia pe care o va avea Vineri..si..
Nu îl las sa termine.
-Cum? De unde știi?
-Băiete te cunosc... Tom. Nu? M am schimbat. Sunt stabil. Nu mai joc jocuri de noroc. Nu mai beau alcool... Știu ca am gesit... știu ca am făcut o mulțime de greșeli. Dar sunt aici sa le repar.
Încă nu am încredere în el sa îl las aproape de Yn.... Dar dacă e asa cum spune și ca el și yn sa aibă o rețete sănătoasă tata fiica. Nu vreau sa o împiedic...
-Nu te pot lăsa lângă ea... nu pot... ii este frica de tine....
Lasă capul jos și eu ma îndepărtez. Se uita la mine zâmbind.
-Ești îndrăgostit de ea...
-Poftim?
-Se vede în ochi tai. Și ma bucur ca o protejezi. Sa ai grija de ea în continuare. Sa ii spui... sa ii spui ca... tata o iubește... nu ma voi apropia de ea dacă asta o face confortabil...
Începe sa plângă. Ma uit la el vreau sa îl iau în brate... Dar mi o ia el înainte. Ma strânge în brate... Dar cu respect. Și apoi se îndepărtează
-Am sa pleac... sa ai grija de ea cum eu nu am putut toți ani ăștia. Apoi coboară scarile și nu ma mișc de acolo pana nu îl mai vad...

~~~~~ Poveste yn

Le am povestit baietilor asta făcându-i pe ei sa pare îngrijorați. Na strângeau în brate. Nu au îndrăznit sa iasă afara. Tom stătea mult. Ma făcea sa ma îngrijorez.. peste 20 de minute pare. Nu era deloc supărat... si nici polița nu era la ușa.
-Tom? Bill se duce la el.
-Yn... tatal tău. E... schimbat. Este normal... spune Tom aproape arucand cuvintele pe cad de greu i a fost.
-Glumești, nu?
-Sunt pe cât se poate de serios. A spus ca voia sa te vadă și sa te felicite... nu.. nu l amasat sa între la tine. Mi a fost frica de reacția ta...
Vine la mine și ma îmbrățișează strans.

Scurt și plin de informații ne importante... știu nașpa. Îmi pare rau. Sorry pentru greșeli gramaticale dar scriu repede și îmi este lene sa le corectez...