Lupta sau fugi

Capitolul 1- In care primesc o profetie

E seara, imi dau seama dupa bezna care ma inconjoara. Luna e mai stralucitoare ca niciodata. Merg pe strada in pas grabit. Stiu ca sunt mai agitata ca la primul examen si mai speriata ca in cel mai adanc cosmar. In momentul cand aud pasi, o iau la goana. Astea nu sunt sunete umane. Nimic din ce se aude nu este uman. Acum stiu: sunt urmarita.
Ma opresc dupa cinci strazi, cand realizez ca nu mai pot merge si ma prabusesc pe astfalt. E mai rau decat am crezut. Dupa zece minute in care-mi recapat rasuflarea, se ivesc de dupa copaci, doi caini masivi cu incisivi lungi si ascutiti. Dar cel mai rau ma sperie sangele proaspat de pe ei. Oare cati oameni au omorat pana la mine? E clar, eu sunt urmatoarea.
Unul e mai mare decat celalalt, dar ambii sunt la fel de infricosatori. In privirea lor se citeste ura. Imi retrag repede privirea, deoarece stiu ca animalelor nu le place sa le privesti in ochi. Asa le provoci.
Dau sa ma retrag incet, cand cel mai mic se repede la mine. Ma lupt cu creatura, stiind ca voi pierde. In curand voi fii sfasiata de doua cocituri fara ca nimeni sa nu afle vreodata.
Broboane de sudoare mi se revarsa pe frunte si dau sa alerg, dar nu reusesc. Si atunci stiu: nu e real! E un cosmar! Stiu cum se va sfarsi. Fara nici o ezitare, las cainele sa ma insface. Nu simt durere, dar imi simt sangele cald scurgandu-se pe pietre.
Ma trezesc cu un icnet ascutit. A fost un vis. Ma simt usurata, odata ce-mi fau seama ca toate astea nu s-au intamplat niciodata.
Ma ridic, ma spal, ma imbrac in bluhi si un tricou albastru inchis, inca tremurand. Ma duc la oglinda si imi pieptan parul blond si il impletesc pe o parte, asa cum m-a invatat tata.
   Vedeti voi, daca nu as fi semizeu, faptul ca am avut visul acesta nu m-ar fi afectat atat de tare. Dar noi visam lucruri neinsemnate goarte rara sau niciodata.
   Hei, numele meu este Annabeth Chase, din cabana Atenei. Daca sunteti semizei, probabil ma intelegeti pe deplin, aveti si voi bise si va riscati viata cam in fiecare zi. Dar daca nu sunteti, ceea ce e cel mai probabil, gandi-ti-va la faptul ca am 16 ani si era sa mor de atatea ori ca am pierdut sirul.
   Imi salut cativa frati, si ies afara. Ma indrept spre cabana lui Poseidon, unde,  evident, Percy inca doarme bustean. Il strig, ma il rasucesc, il lovesc, dar nimic. Ma duc la baie si na intorc cu o galeata cu gheata si i-o arunc in cap.
   - Mm, ce bine eee, mormaie el in timp ce se intoarce cu spatele la mine.
   De cand a salvat lumea de atatea ori, ai zice ca nu-i ia atata timp sa se trezeasca.
   - TREZIREAAAA, urlu cat de tare pot, incat au iesit chiar si niste rezidenti ai cabanei Ares.
   Cand imi dau seama ca e fara speranta, dau o fuga la Casa Mare, unde locuieste acum, Grover, si il trezesc.
   - Hai sa ma ajuti sa-l sculam din pat.
   A dat din cap aprobator, stia si fara sa-i spun eu ca e vorba despre prietenul lui cel mai bun.
  ____
   Grover si-a luat naiul cu el. Aproape ca mi-e mila de Percy. Aproape.
   Grover se pune sa cante la nai o piesa atat de ascutita si de oribila, incat Percy cade la propriu din pat. Isi astupa urechile cu mainile si il blestema pe satir in greaca veche.
   Eu rad, cum n-am ras niciodata, si Grover la fel. Percy pare usurat. Vine la mine si ma imbratiseaza.
   - Am auzit ca ai avut un cosmar azi noapte, esti bine?ma intreaba el responsabil.
   Da, suntem impreuna. Tin mult la el, si el la mine.
   - Da, nu mai conteaza, ii raspund uitandu-ma in ochii lui.
   Grover stranuta cu subinteles si mergem la cabanele noastre, deoarece se aproprie ora mesei.
   Cand rasuna scoica, ma alatur cabanei mele si mergem spre pavilionul de luat masa.
   Chiron ne spune ca vrea sa vorbeasca cu cativa dintre noi la Casa Mare dupa micul dejun, deci voi lipsi de la antrenament. Chiron sta in scaunul cu rotile, deoarece ieri s-a ranit la antrenament la un picior si acum va sta asa pana isi revine.
    Toastam pentru zei si aruncam mancare in foc.
  ____
   Chiron pare ingrijorat. Are parul ciufulit si cearcane la ochi, se pare ca nu a prea dormit. O fi avut si el cosmaruri?
   Ma asez la masa, intre Percy si Rachel. Dar de cand Rachel a devenit Oracolul din tabara, nu o mai urasc asa de mutl, cu exceptia faptului ca deobicei prezice ca cineva va muri.
   Printre cei prezenti mai sunt Travis si Conor Stoll, Clarisse si cativa rezidenti din cabana Apollo.
   Thalia e plecata cu Vanatoresele. Vine des in tabara, dar acum Artemis se pare ca este intr-o calatorie si are nevoie de intariri.
   Chiron incepe sedimta prin a ne spune ca ii pare rau ca se intampla asta, acum, dupa razboi.
   - Bine, deci. Cred ca ati observat faptul ca ciclul lunii este anapoda si ca toata lumea se cearta in ultimul timp, nu?
   Nici unul nu a observat asta.
   -Ce se intampla, Chiron?intreaba Conor.
   - Artemis si Afrodita si-au neglijat puterile, iar Zeus e furios. Se pare ca unele din Vanatoresele lui Artemis sunt gata sa incalce juramantul, chiar daca asta le va aduce moartea. Artemis suspecteaza ca zeita iubirii i-a plestemat fiicele sa le placa baietii. Afrodita, evident e jignita de acuzatie si spune ca nu s-ar apripria niciodata de niste fete atat de plictisitoare.
   E evident ca nu Afrodita a facut asta. Ma intreb ce ar insemna un razboi intre Artemis si Afrodita?  E evident cine ar castiga, dar poate s-ar mai alatura si ceilalti zei...
   - Mi se pare evident ca nu Afrodita a facut asta, a zis Percy.
   -Daca si el si-a dat seama de asta, inseamna ca e chiar evident, zice Clarisse ranjiind.
   Percy isi da ochii peste cap in semn de Iar-te-ai-gasit-tu-sa-te-bagi.
   - Rachel, avem nevoie de o profetie care sa ne ajute cu urmatoarea misiune. Vom alege cativa rezidenti care sa porneasca mai intai spre Vanatorese, iar apoi sa afle cine a facut-o.
    - Profetiile nu vin la comanda, spune Rachel calma. Cand voi avea una,  va voi spune.
   - Nu stiu daca va dati seama ce ar insemna un razboi acum. Intre Artemis si Afrodita, zice Chiron.
  - Pai, evident Artemis ar castiga, spune Percy mai mult pentru sine.
   - Nu avem de unde sa stim. Ares sivur ar veni de partea Afroditei. Probabil si Hefaistos si Hermes, spun eu. Zeus ar ramane pe din afara, iar Poseidon, Apollo si Demetra sigur ar fi de partea lui Artemis.
   - Cine vrei sa mearga in misiune? a intrebat Grover.
  - Ma gandeam sa conduci tu misiunea, Percy, asta daca nu esti prea obosit dupa razboi.
  - Mereu pregatit, Chiron, raspunde Percy cu un zambet larg pe fata.
  - Pe cine ai vrea sa iei cu tine?
  Toti ne-am uitat la Percy.
  -ăăă..pe Grover si pe Annabeth ca in vremurile vechi, Chiron. :)
  Apoi Rachel a impietrit si din gura i-a iesit aburul verde al Oracolului.
  Trei zezidenti, in lung si-n lat vor cauta
   Cei ce s-au certat, deopoteiv-or trumfa.
   Cel ce a mintit, o pedeaspa va capata
   O odrasla a Atenei o decizie va avea
   Si altul va suferi, pe seama sa.
   Toti am impietrit. M-am uitat la Percy. El se uita la Chiron.
   - Annabeth va conduce misiunea, anunta Chiron. Scuze, Percy.
   Percy nu era trist, era confuz. Era de acord sa conduc eu misiunea.
   - Ii iau pe Percy si pe Grover, am anuntat eu.
   Clarisse studia o paleta de ping-pong, de parca se gandea daca merit sa ma loveasca in cap cu ea.
   Era clar. O sa iau o decizie ce, iar Percy sau Grover vor suferi pe seama ei.

 
~~Acesta e primul capitol al primei mele povesti, sper sa va placa. :) Voi posta urmatorul capitol cat de curand.~~