„Ispita nebună....bun la tachinat"💜

Capitolul 10

Primul pumn al Disco a lovit peretele. Dar când era pe cale să lovească din nou cu pumnul, Jumper a venit la timp să o oprească pe Disco.

Băiatul s-a aruncat în sus și la apucat de braț pe Disco.

-Nu, nu, spuse Jumper, cu vocea tremurândă.

-Da-mi drumul!! spuse Disco cu o voce aspră. Ochii lui erau roșii aprinși de furie, dar se amestecau urme de tristețe.

-Nu, Jumper nu-ti va da drumul. De ce trebuie P’Disc să se rănească așa? spuse Jumper simțind milă să  îl vădă pe Disco în acea stare.

Chiar nu voia să vadă silueta înaltă rănindu-se așa.

-Este vorba despre mine, nu trebuie să-ți faci griji!! spuse Disco din nou simțindu-se frustrată. Jumper îi dădu drumul brațelor lui Disco și rămase cu brațele încrucișate în fața lui Disco, rezemat de perete.

-Hai, dacă vrei să dai cu pumnii, atunci să dai cu pumnul. Loveste-mă. Asta e totuși mai puțin dureros decât să dai cu pumnul într-un perete. Jumper spuse hotărât să primească lovitura. Disco se uită la Jumper și se opri puțin. Mâna care a lovit peretele tremura de durere, sângele curgând afară

-Uau! țipă Disco furios înainte de a se așeza pe pat și de a ridica ambele mâini pentru a-și atinge capul. Jumper oftă ușor că Disco nu se mai gândește să se lovească de perete.

Tânărul s-a apropiat și s-a așezat lângă Disco. În timp ce se întinde încet să-l țină pe Disco pentru a examina rana. Fără să spună un cuvânt, Disco îl lasă pe Jumper să-și privească dosul mâinii, dar încă avea o expresie serioasă pe față.

-Pe cine ești supărat? De ce nu lovești acea persoană? De ce lovești în perete? întrebă Jumper cu voce tare. Disco se întoarse ușor să se uite la Jumper.

-Deci mă lași să dau cu pumnul în fața aia veche? Întrebă Disco înapoi făcându-l pe Jumper să zâmbească viclean, deoarece își putea imagina că persoana pe care Disco era supărat era tatăl lui Disco.

-Huh, am uitat, cum poate P’Dis să-și lovească propriul tată? spuse Jumper.

-Nu e tatăl meu, răspunse Disco ţeapăn.

-Pee Dis, nu te voi întreba care este problema lui P Disc cu tatăl lui. Dar nu vreau să-l văd pe P’Dis așa. Serios, te rănești des? Te rănești des așa? întrebă Jumper din curiozitate. Disco a tăcut o clipă și nu a răspuns.

-Dacă nu vrei să vorbești, e bine. Lasă-mă să-ți vindec rănile. Spuse Jumper înapoi. Jumper uitase atunci complet să îl seducă pe Disco pentru că era încă năucit și șocat de evenimentele care se întâmplaseră. Și a fost îngrijorat pentru Disco când a văzut ca s-a rănit lovind un perete.

Jumper a mers în camera de zi pentru a recupera cutia de prim ajutor. Silueta înaltă stătea încă cu capul plecat în aceeași poziție. Expresia lui era încă severă ca înainte.

Jumper a prins mâna lui Disco și a șters ușor sângele.

-Mama mea a murit când aveam cincisprezece ani, a spus o voce tristă, făcându-l pe Jumper să înghețe puțin pentru că știa că Disco era pe cale să-i spună lui Jumper despre el însuși.

-La acea vreme am venit să studiez aici. Această casă este casa mamei mele. Bunica mea a cumpărat-o. Așa că mama m-a lăsat să locuiesc aici singură și a mers cu el înainte și înapoi, a spus Disco despre tatăl său, dar a refuzat să folosească cuvântul „tată”.