Un strop de razbunare - IN EDITARE

Un strop de razbunare .

Capitolul 1 - Damian ( Bun venit ! )

Alerg dupa umbre in timp ce stropi de ploaie mi se scurg pe fruntea obosita de vreme , de asteptare intermeabila .

Privirea cea goala cu ochii stinsi si negri , intalnesc faruri de masini in care se ascunde iadul . Nu inteleg nimic , totul era confuz si nu avea sens .

Am decazut atat de mult incat acum sunt doar o umbra facuta din oase . Pamantul cand trec se crapa si paraie , dedesuptul lui se aud strigate de disperare .... IADUL .

Mastile ma privesc cu dusmanie , ca pe un corp strain ce le perturba linistea interioara . FRAMANTARI .

Incep sa obosesc , sa gafui , corpul mi se cutremura . Umbrele din jur incep si ele sa devina din oase , mai omenesti . Alunec si cad , cand ma uit in baltoaca din fata mea , vad un copil , ma priveste cu dispret si cu un suras sfidator . Mie frica sa scap de imaginea lui , oriunde intorc capul in orice suprafata reflectiva el mi se arata cu acelasi suras .

Umbrele au inceput sa se transforme , sa se materializeze si sa se apropie de mine incet , incet . Eu in schimb , incep sa dispar , copilul iese dintr-o reflexie se apropie de mine si imi sopteste :

- Tu esti eu si eu sunt tu ! Si tu esti nimic . Umbrele ma inconjoara si dispar .

Apoi nimic ..... 

O voce cutremurata se aude infundat :

- O umbra pierduta in intuneric , vrei sa ii dai iadului o sansa ?

Deschid ochii , rasuflu usurat , " SUNT ACASA !! " , a 3a saptamana cand visez continuarea acestui vis diavolesc . In mintea mea rasuna doar tipetele iadului . Ma duc spre dus , crezand ca ma mai linistesc . Intru in dus , inchid ochii , si aud acele cuvinte iar , " O umbra pierduta in intuneric , vrei sa ii dai iadului o sansa " . Ma duc la magazin , ceva imi atrage atentia , Era o fata de vreo 17-18 ani , bruneta , cu ochii negri , parea trista , atunci imi aduc aminte privirea cea goala cu ochii stinsi si negri , intalnesc faruri de masini in care se ascunde iadul . Raman cu privirea spre ochii ei , ea se uita la mine , spre uimire imi zambeste , zambetul angelic .... Acea fata ... imi era atat de familiara . Respir greu , simt intepaturi in inima , apoi totul se linisteste , ea nu mai era . Ajung acasa in acea liniste placuta .

Ma trantesc in pat si imi aprind tigara , tot ma framantau acei ochi , acea culoare . Dar gandul imi zboara instantaneu , cand o voce firava se aude in intunericul etern :

- Damian , iar fumezi ?

Inchid linistit ochii , cu un zambet adorabil si siret , gust fiecare cuvant melodios , micuta mea surioara .

-Allyson ! - Hahaha , rad cu pofta - ce este iubirea mea mica iti e frica sa nu ma pierzi ?

- Damian , am o intrebare ... Cuvintele ei deja m-au deranjat , dar am raspuns calm .

- Spune .

- T..tu , Damian ? - Cu vocea ei tremurata incerca sa scoata acele cuvinte din gat . - Tu crezi in destin ?

Am simtit o intepatura in piept , rasufland greu , ma ridic greu putin socat .

- Allyson ce s-a intamplat cu obrazul tau ? Am intrebat , murmurand .

- Nimic Damian . Cu o voce tremurata incepe spunand rece .

- E ingrozitor Damian ! INGROZITOR ! Cateva lacrimi imi cad pe palma rece , imi cade tigara , si in momentul acela a izbucnit in plans , sarind in bratele mele . Raman socat , respiram greu , la fel si Allyson . Amandoi aveam vise violente , dar ale ei abuzau de tot sangele scurs , crime , si scene dureroase .