Un strop de razbunare - IN EDITARE

Sfarsitul volumului 1 .

In cateva minute el era in camera mea pe pat cu rucsacul langa el . Eu eram inca la bucatarie incercand sa beau putina apa . Cand am urcat sus , am gasit perechea de ochi pe care o cautam .

-Oh ! Am spus surprinsa la cat de nemiscat statea

-Te-am speriat ? Ma intreaba el uitanduse in gol

-Nu , doar ca ma asteptam sa vii cu masina .

-Era mai repede asa . Imi spune zambind preocupat

M-am asezat langa el pastrand o distanta acceptabila intre noi .

-Inteleg .

-E totul aici . Spune el aratand spre rucsac

-Stiu , merci .

Timp de cateva minute linistea era placuta mai ales cu el langa mine . Luna divina ii dadea un aspect inexplicabil de special , ochii acum violeti isi scaldau frumusetea in lumina pala a camerei , parul lui negru ca noaptea dansa incet in compania vantului discret . Arata ca un erou al noptii . Dar am inceput sa vorbesc ... din inima . Daca cu prietena mea nu voi scimba nimic , atunci nici cu baiatul care dupa cum am auzit , ma iubeste pana la luna si inapoi .

-Uite , imi pare rau pentru ce am spus mai devreme . Stiu ca nu vreti sa ma razbun , pentru ca poate am sa ma autodistrug in proces . Dar nu am sa o fac . Nu voi renunta la ea , dar nici nu ma voi lasa distrusa de ea .

Nu am spus nimic , continua sa se uite in gol , ma gandeam daca acum imi citeste gandurile , si totusi parea ingandurat , de parca nici macar nu ar fi auzit ce am spus , sau poate ca acum digera ca i-am spus . Am ramas fara rabdare si am intrebat curioasa

-La ce te gandesti ?

-Daca spui adevarul sau nu .

-Nu poti sa imi citesti gandurile ?

-Tocmai asta e !! Nu , nu pot . Nu gasesc nimic

-Serios ?

-Da , nu ti-am mai citit gandurile pentru ca eu stiam ca pot face asta si pentru ca nu era nevoie , dar se pare ca m-am inselat . Cum faci asta ?

Atunci mi-am adus aminte ! Barierele mele erau ridicate , erau de cand m-am intalnit cu ea pe strada . Imi intrase in reflex si uitam de ele .

-Adica nu ai mai intalnit pe nimeni care sa isi incuie mintea ?

-Am mai intalnit , dar nu oameni . Unii isi pot ascunde gandurile , dar au un rang foarte mare in lumea noastra dar cu efort pot prinde ceva de la ei , pentru ca este un dar . Dar la tine nu gasesc nimic , e ca si cum ar fi un gol unde ar trebui sa fie mintea ta .

-Hmm , ciudat .

-Adica ?

-Sa nu mai fi vazut un om ca mine si sincer , cred ca tu ai vazut mai multe veri si ierni ca mine .

-Aici ai dreptate . Si eu care credeam ca nu ma mai surprinde nimic .

Am tacut , ma uitam la luna ce era aproape plina si se aseza in cercul de sticla din geam facut special pentru ea . Era minunata .

-Cum ai invatat sa faci asta ? Intreaba el vizibil intrigat

-Secret ! spun eu jucausa

-Dar macar spunemi , cat timp poti sa iti mentii protectia ?

-Cat vreau , o ora , o zi , o luna .

-Si cum functioneaza ?

-Nu zic !

-Haide , da-mi ceva cu care sa lucrez aici !

Mi-am mutat privirea in alta parte si am observat ceva . Nu imi aminteam cum am invatat , la fel cum nu imi aminteam lectia la trasul cu arma sau trasul cu arcul sau lupta cu sabiile sau cum am invatat sa ma bat . Era foarte ciudat . Aveam un gol in memorie . Ce s-a intamplat cu mine ?