Urlam prin peretii de sticla , tot ce auzeam era ecoul vocii mele ce imi strapungea fiecare parte vie a corpului meu . Nici macar o raza de lumina nu mi atingea fata lasandu ma aproape moarta peste lacul de sange al fiintei mele . Ignorand orice apasare ce devenea din ce in ce mai dureroasa , aud o voce.
-N are niciun rost tarfo !
-La dracu' !
-Poti sa faci ce vrei nu o sa scapi ...defapt daca ma lasi sa te omor nu o sa mai doara .
-Doar incearca !
-Recunoaste ca iti e frica de mine
-Catea proasta !
-Mda...Tarfo , gandeste te la ce ti am spus .
Intre timp durerea inceteaza ...
