Îmi pare bine să revin oameni buni, vă anunţ că am o nouă obsesie: Vampire Knight. Un anime cel puţin reuşit, v-il recomand, asta dacă nu-l cunoaşteţi deja, desigur.
Sumar : Cea mai veche amintire a lui Yuki este o noapte furtunoasă de iarnă, în care a fost atacată de un vampir…Apoi a fost salvată de altul. Acum, zece ani mai târziu, Yuki Cross, fiica adoptată al directorului Academiei Cross, a crescut și a devenit protectoarea vampirilor. Ea îl protejează pe Kaname, salvatorul ei, de la a fi descoperit, asta în timp ce el conduce un grup de vampiri în școala de elită. Alături de ea se află și Zero Kiryu, un prieten din copilărie care urăște creaturile ce au distrus toate lucrurile la care ținea. Acum, Zero este hotărât să nu se mai încreadă niciodată în vampiri. Coabitarea pare sa nu deranjeze pe nimeni, însă chiar au renunțat vampirii la felul lor sângeros de a fi șau există un secret întunecat în spatele acțiunilor lor? Oare infatuarea lui Kaname față de Yuki este începutul unei iubiri interzise sau ceva din trecutul lui îl atrage spre ea? În această lume a secretelor, nimic nu e ceea ce pare a fi. Iar prețul încrederii prost plasate s-ar putea să fie chiar mai mare decât moartea.
Sursa : Animax.tv.ro
_______________
Am strâns în mână foaia nenorocită.
Academia Cross... ce o mai fi şi asta?! Şi mai ales, de ce sfinte alună, trebuie eu să merg acolo? Acasă era numai bine! Dar nuuu... s-au gândit să mă mai tortureze o tură... părinţi malefici.
M-am lipit cu moaca de geamul autobuzului, lipindu-mi şi palmele, în timp ce mă strâmbam:
- Scoateţi-mă de aiiiccciiiiiiii...
Daaar, am primit numai priviri ciudate drept răspuns.
- Hmph. Nici nu credeam. Toţi sunt în cârdăşie cu tata.
Apoi am făcut un semn unui trecător nevinovat, gen : " I'm watching you ", fază la care bietul om a sărit în sus. Ce-o fi gândit? "Asta e sărită", probabil.
Mi-am luat căştile frumos şi mi-am cocoţat picioarele pe scaunul din faţă.
- Părinţi malefici... , am murmurat eu îmbufnată, lipindu-mi căştile de urechi şi butonându-mi mp3-ul de zor. Aşa daaa ! Dă-i înainteee !
Mi-am palpat adidaşii pe scaun în ritmul muzicii.
- I forgot to wear my cross tonight, / I left my garlic at hăăăăuuummm...
Nu-mi păsa dacă se uita cineva la mine, asta-s eu şi basta !
- It's so dumb but it's so fun to / Wonder in the city alăăăăunnn...
Ce vooceee de veveriţăăă apropoooo...
- I'm runnin', fallin' down...
Nici nu mi-am dat seama că ajunsesem, continuam să-mi bat adidaşii de scaun.
- Domnişoară, s-a băgat şi moşulică donu' şofer în seamă.
- Chasing me all around this town...
- DOMNIŞOARĂ !!! mamăăă, ce voce tare are moşulică donu' şoferuuu'.
- Vaa!! Ce ai mă!? Vrei să mă omori, mumie???
Ups, replică greşită.
Direct un şut în dorsal şi afară din autobuz, cu tot cu bagaje.
- Ce urât a fost asta... eh, înapoi la mp3-ul meu.
Mi-am mai mângâiat dorsalul julit încă o dată şi am pornit înapoi melodia, intrând pe poarta şcolii în pas de dans.
Să nu uit să menţionez că pusesem melodia pe repeat, uh-um.
