Drowning In Pain[.A.G.]

Capitolul 14

Julian(in poza) este jucat de Francisco Lachowski.

Nu.mi venea sa cred ce s.a intamplat,ce am facut...priveam pierduta telefonul si ma gandeam ce o sa se intample cu mine acum. Ma uitam la Dove. Dove se uita la mine.

-Esti okay? Arati de parca te.a calcat masina..

-Sunt rau. Foarte Rau. O sa mor,Dove,nu stiu ce ma fac! Spun si incep sa plang isteric. Ma surprinde cand vine si ma ia in brate afectuos. Imi mangaie capul si imi spune sa ma linistesc.

-Vino la mine acasa sa bem un ceai. Imi ofera si accept fara sa ma gandesc. O urmez si in mai putin de 10 minute ajungem in fata unei case imense. Un penthouse cu pereti de sticla,luxos vopsit negru cu alb. E paradisul,e atat de superb.

-Aici locuiesti? Reusesc sa spun.

-Da,iti place?

-E perfect...spun admirand mai departe bucata asta de rai.

Am intrat si era sa mi se faca rau. ESTE SPLENDID,N.AM VAZUT IN VIATA MEA CEVA ATAT DE FRUMOS! Incredibil...

-Um..cum te cheama? Intreaba o voce ragusita de barbat venind de pe scari. Ma uit spre el si raman stana. Avea un prosop pe talie...atat *.* Parul iisi ra ravasit si se scaripina pe abdomenul musculos si perfect.

-Inchide gurita,draga,zice Dove mergand spre bucatarie. Barbatul rade si trece pe langa mine,ciupindu.ma de fund. Rosesc toata si raman locului pana aud vocea lui Dove chemandu.ma in bucatarie. Ma impleticesc pana acolo si ma trantesc pe scaun.

-Alison,nu? Zice Dove si.imi intinde o cana cu ceai aburind.

-Da...spun si incerc sa nu ma uit la barbatul acesta angelic.

-Ah,el e Julian,fratele meu. Anunta si ii ciufuleste mai tare parul. Sexy nu?

Ma inec cu ceai cand aud intrebarea si scuip putin pe mine. Imi cer scuze si ma inrosesc ca focul. Se aude rasul lui Julian si ma topesc. Ce sunet mirific...Termina Alison! Ma cert si imi vad de ceai. Dupa ce termin,Julian se ridica si imi pune cana in chiuveta...dar ceva lipsea..PROSOPUL! Primul instinct a fost sa.mi acopar ochii,dar eram blocata si continuam sa ma holbez. Nu ma puteam misca si nu mi.a fost niciodata mai rusine. M.am dezechilibrat de pe scaun cand s.a dus si si.a sarutat cu foc sora. Imi arcuiesc sprancenele si ma foiesc pe scaun. Se intorc amandoi spre mine si Dove anunta:

-Nu e cu adevarat fratele meu. E vitreg,practic nu suntem acelasi sange..deci...scuze pentru asta :)

-A...okay,e tot ce reusesc sa spun si ma uit in pamant.

-Julian!! Pune.ti prosopul! Observa intr.un final ea. Ignora cerinta si pleaca gol inapoi pe scari. Scuze,Alison...pentru...asta..zice si arata spre usa oe care a iesit Julian. Ii zambesc fortat si dau din cap.

-Deci. Povesteste.mi despre tine,draga mea.

-Um..bine..deci *bla bla bla*

Peste 2 ore

-.......... sii asa am ajuns aici cu inima tremurand pentru ca Harry o sa ma gaseasca. Termin povestea si ea isi sterge ultimele lacrimi. Toata povestea s.a mirat si a suspinat alaturi de un pachet de servetele.

-Imi pare atat de rau...Ce te faci acum? Iti voi fi alaturi,Alison,crede.ma. Mereu,vom fi prietene daca vrei si o sa te iubesc ca pe o sora.

-Ca pe Julian? Rad si se inroseste.

-Ca pe o sora reala. Accentueaza ultimul cuvant si rade si ea.

-Dove!!! E la telefon un tip!

Tresarim amandoua si ne uitam cu emotie una la alta. Fug repede spre Julian si ii iau usor telefonul.

-Alo? Soptesc.

-Oh,Alison draga mea. Exact pe tine te cautam.

-Ce vrei Harry?

-Defapt,Ali,draga,as vrea niste pufuleti. Rade si imi trezeste lacrimile. Rasul lui...mi.a lipsit atat de mult. Alo?

-Da..zic printre suspine si imi acopar gura cu mana. De la spate simt doua maini mari cuprinzandu.ma si capul lui Julian se sprijina langa gatul meu,plasand saruturi usoare acolo. Imi pierd si ultima rasuflare si scap telefonul. Julian nu se oboseste sa.l ridice,ci ma intoarce cu fata spre el si observ ca are boxeri pe el. Vrea sa ma sarute,dar ma dau inapoi si fara a.mi lua ochii de pe el o strig pe Dove. Intra repede in sufragerie si ne vede asa.

-Julian,da.i drumul,dragule. Rade ea si il impinge usor in spate cu unghia.
Ma saruta apasat apoi se indeparteaza si se aseaza pe canapea. Ciudati mai sunt si astia... Imi amintesc brusc de Harry si ridic telefonul. Julian mi.a dat incredere fara sa stiu si am zis curajoasa:

-Alo? Harold Styles,esti un magar incurabil si te urasc din tot sufletul,sper sa nu te mai vad niciodata. Ai face bine data tot vi dupa mine sa faci rost de Alicer.

Am inchis. Pentru prima data ma simt independenta si puternica...imi place.
M.am saturat sa sufar dupa el,sa.l ia naiba. Incep sa rad si ma trantesc langa Julian. M.am obisnuit deja cu apropierile lui indecente asa ca nu m.am mai speriat cand m.a curpins si m.a facut mica la el in brate. Dove ne zambea fara urma de falsitate si mi.a facut cu ochiul. Nu mi.am putut abtine curiozitatea si am intrebat.o:

-Dove,daca Julian e iubitul tau,cum de nunte deranjeaza asta?

-A,draga,dar Julian nu e iubitul meu. E fratele meu vitreg si cateodata (mai mereu) ne facem de cap. Dar daca te.a gasit pe tine se pare ca joaca s.a cam terminat,nu fratioare? Zice si rad impreuna. Ma alatur si eu si imi las capul pe pieptul lui. De ce nu? Merit si eu sa fiu fericita,Julian chiar pare barbatul perfect si imi place de el la nebunie. La naiba cu Harold,am dreptul la o viata mai buna si nu sunt atar de idioata sa refuz o sansa ca asta pentru el.

Julian(in poza) este jucat de Francisco Lachowski.