sfârșit plăcut?

213 8 5
                                    

Tom:CE?
Mia:Tom te rog...
Tom:IESI AFARĂ!
Mia:Tom....eu..
Tom:IESI DRACU!
Mia:Bine... Tom...
Nici nu imi vine sa cred ce a făcut Tom,infine Tom nu m-a lasat nici sa imi iau hainele,m-a dat direct afară,eu aveam lacrimi in ochii părea ca si Tom...nu contează, eram in pragul ușii,fetele se uitau la noi si randeau
Mia:Tom...nu uita cine ți-a salvat viața..
Tom:Mia...pot explica,hai inapoi
Mia:COAIE M-AI DAT AFARA SI ACUM IN ZICI SA VIN INAPOI?
Tom:HAI NAIBII,SAU TE IAU PE SUS!
Mia:bine...intru....
Am intrat,Tom voia sa vb ceva serios
Tom:Deci.......eu am o afecțiune la nervi,si ma enervez foarte rapid ....eu defapt sunt fericit ca o sa avem un copil dar nu știu dacă voi fi un tată bun...
Mia:Tom...am nevoie de timp... adică toată presiunea cu mafia,e....prea de tot,merg la magazin sa imi iau cv de durere
Tom: Lasă ma duc eu!
Mia:Nu,Tom, am nevoie de aer
Tom: Sa ai grija
Mia:o să am
Tom m-a sărutat pe frunte apoi pe burtică,am scos un mic zâmbet foarte slăbit si am pornit la drum.Treceam liniștita strada cand.....(BOOM) Totul se facu nevăzut,era negru,to ce am auzit a fost un accident,atunci am închis ochii și nu am mai simțit nimic
*Tom pov*
Am tot sunat-o pe Mia dar nu răspundea.Am decis sa merg in direcția in care mergea ea.Uh era o groază de lume,si multi polițiști care stateau de-am pulea,stai....MIA?!?
Tom:MIA!!!MIA TREZEȘTE-TE DOAMNE!
Mia era spulberată de acea mașină polițiști au incercat sa ma tragă înapoi dar nu au putut,plangeam,lacrimile curgeau pe obrazul meu roșu si rece, mâinile imi erau acoperite cu sângele Miei.... Eram înconjurat de oameni,uni ba plangeau,ba erau scocati, alții chiar leșinaseră dar niciunul nu simtea ce simțeam eu,durerea de ami pierde iubirea,de ami pierde copilul,de ami pierde singura care mia salvat viața,era o durere cruntă,de nedescris, simțeam cum plămâni îmi înfășurău inima,apoi ca un șarpe,o strangea până se sufoca, simțeam adevăratul sens al expresiei "gol in stomac" nu simțeam nimic decat durere.Intre timp,eram la spital, așteptam cu orele sa aud veștile și într-un final iesie un doctor
Dr.:Dvs. sunteți Tom Kaulitz?Partenerul Miei Dobrescu?
Tom:Da!Eu sunt!S-a întâmplat ceva?
Dr.:Ne pare rau.... Condoleanțe..
Tom:Ce ....Cum?Nu!Nu se poate!Mia e puternica!
Dr.: Mașina a spulberat-o,ia spulberat organele,si in special si copilul a fost spulberat,nu există șanse de supraviețuire,nimeni nu ar fi trăit la acel impact,ne pare rau
Tom:NUUUUUU! "am strigat in gura mare"
Era imposibil, și totuși nu credeam,Mia nu ...pur si simplu nu...ma simțeam ca ultimul om...Copilul..ea... viitorul.....tot era acum doar o amintire... Supărat si plin de ură,am plecat acasă,am deschis ușa,femeile alea proaste ma asteptau dar eram atat de distrus incat am luat un pistol si le-am împușcat pe toate,una nu a mai rămas,Bill intră in camera speriat "Ce dracu Tom?" i-am spus "Ai grijă de mafie,esti pe cont propriu" înainte sa ma împușc in cap. Macar puteam fi o familie acolo,in rai . .... .End?



____________________________
Bunaa deci am schimbat acest capitol si l-am facut mai tragic deoarece, aceasta carte nu a fost neapărat pe placul meu,dar am vrut să conțină si o poveste tragica de dragoste,imi pare rau dacă nu v-a plăcut ❤️❤️

Baby Let's go -Tom Kaulitz Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum