Cu trecerea timpului corpul omenesc a început să se adapteze pentru începerea unei noi ere.
ADN-ul uman a reușit să se modifice și să își creeze de unul singur o nouă genă care poate genera puteri și mutații genetice în corpul purtătorului, astfel...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
15 AUGUST. PREZENT .
Când Boston a spus că ne vedem într-o săptămână, timp în care să tragă destule sfori pentru ca dosarul meu să fie acceptat, a mințit !
M-am trezit astăzi la ușă, la trei zile distanță de la prima noastră vedere la față, cu un Boston gata de fapte însoțit de aceeași 40 de agenți de la Forțele de Ordine sau de unde naiba or fi. Din păcate au avut ghinionul ca eu să fiu cea care le-a deschis ușa și nu am putut rezista tentației de le trânti ușa în nas înainte ca vreunul să poată reacționa.
Cât tupeu ! Nici măcar nu am apucat să mai petrec puțin timp cu mama, așa ca între fetele supărate, să nu mai menționez că iar au uitat să anunțe că vin. Biata mama, mereu se teme ca vreun vecin să nu creadă că avem probleme cu curcanii, dar adevărul e că problemele noastre sunt peste orice i-ar trece prin cap.
— Cine era la ușa ?
Mama strigă din baie curioasă imediat cum trântesc ușa.
— Erau ciudații ăia care vin să ne împartă iconițe cu tot felul de grupuri religioase care par sataniste. Știi tu, ăia care au vrut să îți facă cadou o labă de iepure tranșată .
Trebuie să mă apuc de nas ca să nu am o criză de râs atunci când mama mușcă momeala și icnește îngrozită. E de înțele, nu e prea plăcut să îți fluture un ciudat pe sub nas o pungă cu un astfel de conținut mai ales de Ziua femeii. Parcă îți pleacă puțin dorința de a fi femeie.
Însă dulcea mea victorie este înteruptă de bătăile repetate în ușa de la intrare, dar nu mă mai sinchisesc să o deschid. N-au mandat de dat asta ca să poată intra fără acordul nostru, așa că poate cu pițin noroc o să plece după ce se plictisesc să tot aștepte. Trebuie să fim optimiști!
— La naiba, oamenii aștia chiar nu vor să înțeleagă ce e ăla nu ! Dacă ne mai terorizează așa cred că o să-l invoc pe taicătu' să le arate el credință în draci și spirite !
Tropotele mamei fac podeaua să vibreze sub mine când iese din baie ca un uragan cu mâinile încă ude. Dau să o apuc de braț ca să o opresc din a deschide ușa dar trece prea repede pe lângă mine. Ochii ei scuipă flăcări, la propriu, și una din sprâncene îi tremură. Dat fiind că l-a adus și pe tata în discuție nu e de glumă cu ea. Și se mai miră de unde am eu temperamentul ăsta...
Deschide larg ușa, mai să o zboare din balamale, gata să sară la gâtul oricui îi iese în cale. Pălește însă ca o floare ofilită când dă nas în...piept cu un ditamai agentul, căruia de abia îi ajunge bine la piept. Metalul de la arma pe care o ține la piept o lovește direct în nas și se dă din ușă roșie la față. Nu știu dacă de frică, nervi sau rușine. Dacă ar fi să mă întrebe pe mine, ideea cu tata încă e valabilă. Ar fi foarte satisfăcător să văd cum le smulge beregatele tuturor. Iar gândesc la fel ca el, la naiba !
