A beautiful lie 2

As face orice

—Inapoi in trecut—

*TAYLOR P.O.V.*

Mă privea...

Am mers pe stradă și am văzut din nou aceeași mașină, înainte să fiu luminată de luminile casei, dar acum i-a fost imposibil să mă vadă. Am mers pe marginea drumului, din ce în ce mai aproape de mașină, m-am aplecat și m-am ghemuit chiar lângă mașină, pe partea pasagerului, am auzit ușa deschizându-se, la naiba probabil că m-a văzut. Apoi nu am mai auzit nimic o vreme.

"Haide!" spuse o voce masculină.

Apoi s-a lăsat liniște pentru o vreme înainte să aud un telefon mobil care sună.

„Mi-ați văzut mașina, dar nu cred că ați găsit- o suspectă... ei bine, nu știu, a trebuit să plec... da, îmi pare rău, domnule Kaulitz, mă voi ocupa de asta."

Când am auzit numele, inima mi s-a oprit, nu știam ce să fac, ar fi deștept să mă apropii de el? Probabil că oricum nu mi- ar da nicio informație, am stat acolo și am așteptat. După câteva minute, mașina a plecat și am mers înapoi, cel puțin acum știam că cineva este acolo pentru mine el observa și că cineva făcea asta în numele lui Tom. Am așteptat puțin dar nu s- a mai întors, nu-și făcea treaba prea bine, adică m-a lăsat singura pe o stradă întunecată.

Mi-am pus cheile în ușa apartamentului meu și am încuiat-o, m-am dus la fereastra mea și desigur, mașina de înainte era parcata pe trotuarul de peste drum. Înainte, mă repezisem direct la vechea casă a lui Tom, dar acum aveam suficient timp să mă uit prin apartament. Nu mai fusesem aici de aproape un an, dar nu se simțea așa, nu era praf nicăieri, mizeria pe care Tom și cu mine l-am lăsat în urmă dispăruse, cearșafurile fuseseră spălate din nou, apoi ochii mi-au plecat spre coridorul care ducea în camera mea... și a Riei. M-am îndreptat încet spre camera ei, mâna mea strângea mânerul ușii, dar nu puteam să-l deschid, sau mai degrabă nu voiam. Până acum nu am avut nici un moment de liniște să mă gândesc la toate, când m-am trezit din comă, am fost imediat luată și folosit de Roman pentru banii lui, apoi a venit Tom să mă salveze și acum eram aici, aici singura pentru prima dată la aproape un an. Prima dată când viața mea nu a fost în pericol, totul era atât de liniștit, bâzâind în capul meu. Acum am avut timp să-mi procesez toate traumele de anul trecut și am urât chestia asta, nu am vrut să le înfrunt, dacă aș fi alunecat în această prăpastie nu știu dacă aș fi ieșit din nou, am luat repede mâna mea mânerul ușii și am intrat în bucătărie. Știam că Riei îi plăcea să bea tequila, așa că speram că a lăsat o sticlă în frigider. Am deschis usa si da era una pe raftul de jos, am scos sticla si am deschis-o repede.

Am plâns până nu mi-au mai rămas lacrimi, faptul că eram beata nu a făcut-o mai bine, ci a înrăutățit. M-am uitat la perete și nu-mi venea să cred, era plecat și nu voia să fie găsit, doar că acum îmi dădeam seama că nu aveam nimic cu el, nici poză, nici cămașă, nici de ce să mă țin. Golul mă ucide, fără el simțeam că aerul mi-a fost scos din plămâni și nu puteam să respir.

M-am trezit în pat, tequila era pe noptieră, încă aveam hainele pe mine și perna era unsă cu rimel, mă durea capul și gâtul uscat. M-am dus la bucătărie să iau ceva de băut și am trecut pe lângă o oglindă, arătam ca o epavă, aveam părul dezordonat și mi s-a umflat fața de plâns. Aș fi putut izbucni din nou în lacrimi în orice moment. Trebuia să fie ceva ce pot face! Trebuie să fiu încă importanta pentru el dacă a angajat pe cineva care să mă țină sub control. Vrea să fiu în siguranță... dar dacă nu sunt, nu va avea de ales decât să mă salveze personal. Ce trebuie sa fac totusi?

Există o singură cale, nu-mi place pentru că știu că ne va pune pe mine și pe el în pericol, dar voi face orice pentru a ia-l înapoi.

Am petrecut câteva zile în internet cafe- uri, căutând în fiecare colț informații, dar nu am descoperit nimic din ce să nu știam deja, Tom era doar o legendă pentru majoritatea oamenilor înainte de „moartea lui". Abia când presa a raportat moartea lui a devenit cunoscut oamenilor obișnuiți. Acum că a murit oficial, presa a îndrăznit să raporteze acțiunile lui, sincer să fiu, sunt surprinsă că nu a făcut nimic în privința asta, din fericire pentru el, nu au lansat nicio fotografie.

Știu unde să găsesc informațiile de care am nevoie, dar nu o pot face într-un bar, Ria are un laptop, chiar am decis să nu intru în camera ei dar aveam nevoie de acest laptop. Am deschis ușa, am alergat la biroul ei, am luat laptopul, am fugit înapoi și am trântit ușa în urma mea.

Eram prea încântată să mă gândesc la Ria acum, dacă m-ar vedea folosind laptopul, probabil că m-ar lovi și ar spune ceva de genul „cățea micuță urmăritoare, cumpără-ți pe al tău!"

Am intrat în sufragerie și m-am așezat pe canapea, din fericire nu avea o parolă. Nu mulți oameni au avut acces la dark web, dar Ria a avut, așa a aflat despre gașcă și despre curse, motivul pentru care stau aici fără ea.

L-am urât, dar la acea vreme era singura mea șansă de a obține mai multe informații, dark web-ul nu părea atât de diferit de cel obișnuit, cu excepția faptului că indiferent unde ai derula, se jucau lucruri deranjante sau ți se oferea droguri.

Am dat clic în bară și „Tom Kaulitz" era încă în căutări, am dat clic pe el. Au început să sosească câteva videoclipuri de proastă calitate, unde Tom putea fi văzut conducând la cursele sale, dintre ele pe pistele de curse. Am continuat să caut până am găsit o fotografie cu mine, am rămas șocată de fotografia care spunea „Cine știe unde sunt, va primi 10.000 de dolari cash". Am dat clic pe cont și am început să citesc totul.

Se părea că contul aparținea unui băiat care era prieten cu Tom, se spunea că Tom îi furase ceva și dorea să se răzbune.

Acesta a fost cel mai stupid lucru pe care l-am făcut vreodată, dar a trebuit să-l apropii pe Tom de mine cumva. I-am trimis tipului adresa mea.