Prieteni cu beneficii

Distanța doare

Aștept de zece minute. Connie a lasat băiatul în pace,dar stă și vorbește cu Daniel și Casian. Probabil despre tir. Mă uit pe telefon. Portiera mașinii se deschide,iar în fața mea apărare el.
-Cariño,trebuie să cobori. Nu pot concura cu tine în mașină.
Mă uit la el ,apoi ies din mașină. Mă poziționez în fața lui și îl sărut.
-Să ai grijă! Îi spun eu și îl sărut încă o dată.
Mă prinde de talie și mă cuprinde în brațele lui.
-Promit! Oricum,cu tine aici,susținându-mă,nu am cum să pierd. Îl strâng în brațe și mă pierd în el. Și dacă cineva te atinge cum nu am voie doar eu,bine,uneori și Bree,adaugă iar eu râd. Mă ocup de el să nu mai poată atinge o femeie niciodată! Ți am spus,mâinile mele urlă după sânge.
Glonțul care anunță că va începe cursa se aude. Conrad mă sărută ultima dată și mă trag pe margine. Întră în mașină și îmi face cu ochiul. Mă duc după Bree și o prind în brațe.
-Ce faci,zăpăcito? Ii spun.
-Mă uit la tine. Măi,măi,dar de unde ai avut hainele astea? Îmi spune și mă analizează din priviri.
-Le am avut în mașina lui Connie. Îi spun.
Mint.
Mă uit la ea și fața ei și râd. Atenția îmi este atrasă de pistă. Mă întrept spre marginea ei și văd o fată foarte frumoasă care se dădea pe lângă băieții de acolo. E foarte frumoasă,și indecent îmbrăcată...
Poartă un top negru tip sutien și o pereche de blugi rupți pe fund si picioare.
Arată superb!
Mă uit la ea timid. E mult mai frumoasă ca mine. Sigur Connie o admiră...
Mă uit la ea ,apoi la mine. Hainele mele sunt ok. Potrivite pentru decembrie,dar nu pentru o petrecere. Bree mă vede demoralizată.
-Iubito,haide să bem! Îmbată-te,scoateți sutienul,dansează și ignor-o! Connie are ochii doar pentru tine!
-Nu,nu pot să beau! Știi bine că o să ajung în spital! Mă uit la ea,apoi văd bunătatea din ochii ei. Bree,poți să îmi aduci o Cola ,te rog?
-Sigur! Așteaptă-mă aici!
Se pierde prin mulțime și o pierd din privire.
Mă întorc cu fața la cursă și văd că mai au un viraj. Connie e în frunte. Zâmbesc la gândul ăsta. E acolo pentru mine. Rămân cu gândul la el. Niște mâinii îmi ating talia. Sar ca arsă. Mă întorc și rămân uimită.
Allan..

Lacrimile se adună

-Ce naiba cauți aici?! Strig eu la el și încerc să ii dau jos mâinile jos de pe mine.
-Iubita mea! Nu iți era dor de mine? Spune el și mă prinde de fund. Sar ca arsă și îl plesnesc. Mă prinde de încheietura mâinii și de păr. Ura i se varsă în ochii.
-Curvo! Ce crezi că faci? Mă întreabă și mă trage de păr.
-Au! Spun ,iar lacrimile încep să curgă.
O frână se aude și strigăte se aud.
Îmi întorc privirea și văd Ferrari-ul lui Connie trecut de linia de sosire. Răsuflu ușurată. Din spate se mai aud două frâne. Connie iasă din mașină plin de nervi. Oamenii îl acaparează,dar el iși face loc printre ei. Se îndreaptă rapid spre noi. Daniel și Casian aleargă și ei în spatele lui. Allan îl vede și râde. Îmi trage capul pentru al priviri. Îmi mângâie obrazul și îmi trage o palmă. Lacrimile curg. Îmi întoarce fața pe partea cealantă și îmi mai trage o palmă. Palmele vin una peste alta ,iar eu simt că picioarele mă lasă. Connie se năspuștește peste noi. Mă împinge din brațele lui Allan și îl prinde de jachetă. Casian vine și mă prinde în brațele lui și mă trage de acolo. -Haide! Să mergem la mașina lui Conrad! Îmi spune și îmi pune o mână după umerii. Bree vine lângă mine și îmi prinde mâna în a ei. Trecem pe lângă fata aceea ,iar ea iși întoarce privirea după noi.
Intrăm în hală ,apoi merg spre mașina lui Connie. Dau să urc ,dar Casian începe să vorbească.
-Bri,doar tu îl poți calma. Britney,Conrad aproape intră în pușcarie din cauza lui Allan. Dacă mai face plângere și de data asta,Conrad va fototgrafia din celulă. Are nevoie de tine.
Cuvintele mi se repetau minte.
Are nevoie de mine..
Nu mai ascult nimic si o iau la fugă. Ies din hală și examinez zona aceea. Uită-l! Stă cu pistolul la tâmpla lui Allan. Daniel îl ține pe Allan și râde. Mă duc în spre ei ,dar sunt oprită de o mână. Mă întorc cu fața la cea ce ma tras de mână si o văd pe aceea fată.
-Ceau! Tu ești iubita lui Conrad? Mă întreabă ea.
-Da! Ii răspund eu și zâmbesc. Are o privire atât de caldă.
-Oh! Eu sunt verișoara lui,Olivia. Nu știu cine ești,dar te iubește foarte mult. Nu a făcut așa ceva pentru o fată niciodată. Vreau să îți mulțumesc pentru că l-ai ajutat să treacă peste mutarea fetei alea,Britney. A suferit după ea foarte mult. Îmi spune și mă ia în brațe.
Încremenesc.
O să mor dacă am aud o dată despre cât rău ia făcut mutarea mea. Mă uit în pâmânt.
-Eu..scot pe gură,dar nu mai reușesc să zic nimic. Eu sunt Britney! Spun până lă urmă încercând să îmi țin lacrimile la locul lor.
-Oh,îmi pare rău! Spune ea și mă în brațe. Chiar mă gândeam cum te putea uita. Când ai plecat,a promis că iși ține scula în pantaloni până când o să intre în tine. Mi a spus la beție într-o seara.
Mă rușinez și mă uit în jos. Aud un glonț și sar ca arsă. Alerg până la Connie și îl cuprind în brațe. Se întoarce cu fața la mine și scapă pistolul. Mă prinde în brațe și mă sărută.
-I-ai făcut ceva? Îi șoptesc eu.
-Nu! Înafară de o bătaie soră cu moartea,nimic. Răspunde el.
Îl sărută și îl trag de mână.
-Și glonțul? Ii șoptesc.
-De amenințare. Daniel ,dăi drumul! E de ajuns ajuns. Strigă el.
Plecăm spre hală și urcăm în mașină.
Mă așez în locul meu și deschid telefonul.
La dracu!
Toată mesageria mea este plină cu mesaje de la fete. Să-mi trag una. Închid telefonul și îl arunc nervoasă în bord.
Connie se uită mirat la mine.
-Ce s-a întâmplat? Mă întreabă el.
Mă uit la el și ii fac semn spre telefon. Il ia și îl deblochează.
Își pune o mână în păr și răsuflă.
Lasă jos telefonul din mână și mă prinde de mână. Se uită în ochii mei și îmi șoptește.
-E doar vina lui Bree.
-Doar a ei. Spun eu și pufnesc.
Mă prinde de mână și o duce la gură. Mă privește  în ochii ,apoi zâmbește. Îmi sărută mâna,iar eu mă înroșeșc.
Pornim de pe loc și ieșin din garaj. Le face semn baieților,apoi plecăm din zona petrecerii. Ieșim pe autostradă. Mâna lui este peste a mea. Conduce atent și blând.
-Mergem la mine? Mă întreabă el.
-Da! Ii raspund eu. Nu cred că aș putea să dau ochii cu unul dintre părinții mei.
Schimbăm împreună viteza,apoi tragem pe dreapta.  Mă uit la el ,nu înțeleg ce vrea să facă.
-Ce faci,novio? Mă lași pe marginea drumului? Îl întreb eu.
Râde ușor,apoi iși pune o mână pe față.
-Eram beat! Nici nu știu de ce mai lăsat să conduc atunci. Îmi spune el. Plus,asta a fost acum cinci ani!